Fenomenul Tunguska

Fenomenul Tunguska
Hartă reprezentând locația aproximativă a Fenomenului Tunguska din 1907
Sumar
Dată30 iunie 1908
TipExplozie aeriană puternică
LocȚinutul Krasnoiarsk, Rusia
60°55′N 101°57′E ({{PAGENAME}}) / 60.917°N 101.950°E
Modifică text Consultați documentația formatului

Fenomenul Tunguska, sau Explozia de la Tunguska (în spațiul rus relatat ca Meteoritul de la Tunguska sau Meteoroidul de la Tunguska) a fost o explozie puternică, care a avut loc în apropiere de râul Podkamennaia Tunguska⁠(d) (rusă Подкаменная Тунгуска), în ceea ce este numit acum Ținutul Krasnoiarsk (rusă Красноярский Край) în Rusia, la ora Greenwich 00:13:35 (ora locală 07:14) în data de 30 iunie 1908 (17 iunie, conform calendarului iulian, timpul local în uz).

Date generale

Explozia se crede că a fost cauzată de un meteorit, de un asteroid sau de un fragment de cometă la o altitudine de 5–10 km. Diferite studii au dat mai multe estimări privind dimensiunea și natura obiectului, toți cercetătorii fiind de acord că obiectul avea dimensiuni de zeci de metri.

Numărul de articole de specialitate privind explozia de la Tunguska din 1908 poate fi estimat la aproximativ 1.000 (în principal în limba rusă). Mulți oameni de știință au participat la studierea fenomenului de la Tunguska, cei mai renumiți fiind Leonid Kulik, Evgheni Krinov, Kirill Florenski, Nikolai Vasiliev și Wilhelm Fast.

Deși meteoritul sau cometa mai degrabă a explodat în aer decât să lovească suprafața, acest eveniment este menționat în continuare ca un impact. Estimările privind energia exploziei se încadrează între 5 și 30 megatone de TNT (21–130 PJ), aproximativ egală cu energia bombei termonucleare americane Bravo testată pe 1 martie 1954. Energia exploziei a fost de circa 1.000 de ori mai puternică decât bomba atomică de la Hiroshima, Japonia, și aproximativ o treime din puterea eliberată de bomba țarului, cea mai mare armă nucleară detonată vreodată. Explozia a scos din rădăcini peste 80 de milioane copaci aflați pe 2150 kilometri pătrați. Se estimează că unda de șoc a exploziei ar fi măsurat 5.0 grade pe scara Richter. O explozie de această amploare este capabilă să distrugă o zonă metropolitană mare. Această posibilitate a dus la inițierea discuțiilor privind strategiile de apărare anti-asteroid. Evenimentul de la Tunguska este cel mai mare eveniment de impact asupra scoarței terestre, în istoria recentă a Pământului.

Coordonatele epicentrului

După cum s-a constatat, explozia ar fi avut loc în aer la o anumită înălțime (se apreciază cam la 5–15 km) și cel mai probabil nu a fost într-un singur punct, de aceea se discută doar despre proiecția coordonatelor într-un anumit punct, numit epicentru. Diferite metode de determinare a coordonatelor geografice a epicentrului exploziei, oferă rezultate diferite:

Autor Coordonate Metoda determinării
L. A. Kulik 60°54′7″N 101°54′16″E ({{PAGENAME}}) / 60.90194°N 101.90444°E După doborârea radială a copacilor
I. S. Astapovici 60°54′7″N 101°54′16″E ({{PAGENAME}}) / 60.90194°N 101.90444°E După parametrii fizici ai exploziei
W. Fast 60°53′9″N 101°53′40″E ({{PAGENAME}}) / 60.88583°N 101.89444°E După doborârea asimetrică a copacilor
A. V. Zolotov 60°53′11″N 101°53′11″E ({{PAGENAME}}) / 60.88639°N 101.88639°E
A. P. Boiarkina 60°53′45″N 101°53′30″E ({{PAGENAME}}) / 60.89583°N 101.89167°E
A. G. Iliin, G. M. Zenkin 60°52′8″N 101°55′3″E ({{PAGENAME}}) / 60.86889°N 101.91750°E După arsurile cauzate copacilor

Descriere

Se relateză că încă cu trei zile înainte de eveniment, începând cu 27 iunie 1908 (stil vechi), în Europa, Rusia europeană și Siberia de Vest puteau fi observate fenomene atmosferice neobișnuite: nori argintii, amurguri luminoase, halouri solare. Astronomul britanic William Dening scria că în noaptea de 30 iunie cerul deasupra orașului Bristol era într-atât de luminos, încât stelele practic nu se observau; și toată partea nordică a cerului era de un ton roșiatic, iar partea estică — verzuie.

Explozia a avut loc în data de 30 iunie 1908. Aproximativ 80.000.000 de copaci de pe o suprafață de 2.150 de km2 au fost spulberați în explozia foarte puternică, cu o forță echivalentă cu cea a 20 de bombe atomice.

În dimineața zilei de 30 iunie 1908, deasupra Siberiei Centrale a zburat un obiect arzător, cu direcția spre nord, însoțit de sunete similare celui de tunet; zborul său fiind observat în multe localități din acea regiune. Forma corpului a fost descrisă ca fiind rotundă, sferică sau cilindrică; culoarea — roșie, galben sau alb; fără prezența unei urme de fum, totuși unii martori oculari au relatat despre o bandă coloră similară curcubeului, rămasă în urma obiectului.

La ora locală 7 și 14 minute, deasupra ”bălții de sud” din apropiere de râul Podkamenaia Tunguska corpul a explodat; puterea exploziei, conform unor aprecieri, fiind de 40—50 megatone în echivalent de trotil.

Martori oculari

Urmări

Ipoteze speculative

Comportamentul meteoriților în atmosfera Pământului a fost mai puțin înțeles în timpul primelor decenii ale secolului al XX-lea. Din cauza aceasta, precum și a numărului mic de date relevante care rezultă ca urmare a secretelor sovietice în timpul Războiului Rece, o mulțime de alte ipoteze pentru evenimentul de la Tunguska au apărut, dar niciuna nu este acceptată de comunitatea științifică.

Inginerul A. Monoțkov pe baza rapoartelor a numeroși martori din diferite zone a concluzionat că „meteoritul” a trecut pe deasupra solului frânând.

Evenimente similare

Evenimentul Tunguska este cel mai puternic, dar în istoria recentă au fost mai multe explozii semnificative ale unor meteoriți. O selecție de evenimente similare este redată în tabelul următor:

Data Locația Energia exploziei
(Echivalent TNT) 		Înălțimea exploziei Note
30 iunie 1908 Tunguska. Această linie e trecută pentru a se face comparație cu celelalte evenimente. 60 km nordvest de Vanavara, la 60°53′09″N 101°53′40″E ({{PAGENAME}}) / 60.88583°N 101.89444°E în Ținutul Krasnoyarsk, Imperiul Rus 10–15 megatone TNT (42–63 PJ) 8,5 km
13 august 1930 Zona Râului Curuçá, Amazon, Brazilia 0,1–1,0 megatone TNT (0,42–4,2 PJ)
31 mai 1965 Sud-Estul Canadei 600 tone TNT (2.5 TJ) 13 km 1 gram de material din meteorit a fost găsit.
17 septembrie 1966 Lacul Huron, Michigan, USA - Ontario, Canada 600 tone TNT (2,5 TJ) 13 km Nu a fost găsit niciun material de meteorit .
5 februarie 1967 Vilna, Alberta, Canada 600 tone TNT (2,5 TJ) 13 km Două mici fragmente au fost descoperite - unu de 48 mg și altul de 94 mg.

Depozitate la Universitatea din Alberta, în Edmonton.

22 septembrie 1979 Incidentul Vela, sudul Oceanului Indian 2 kilotone TNT (8,4 TJ) Această controversată explozie deasupra Oceanului Indian a fost numită Incidentul Vela deoarece a fost detectată de satelitul american Vela Hotel (6911). Acest satelit aflat la mare altitudine este echipat cu mai multe instrumente proiectate special pentru detectarea exploziilor nucleare.

Trei explicații posibile au apărut pe parcursul trecerii anilor: a) un test nuclear secret, probabil efectuat de către Africa de Sud sau Israel; b) un impact cu un asteroid sau cu un meteorit; c) o detecție eronată a aparatelor din satelit.

În ciuda numeroaselor încercări ale aviației americane nu au fost detectate contaminări nucleare ale atmosferei.

19 ianuarie 1993 Lugo, Nordul Italiei > 10 kilotone TNT (42 TJ)
18 ianuarie 1994 Evenimentul de la Cando, Cando, Spania
9 decembrie 1997 150 km sud de Nuuk, Groenlanda, la 62°54′N 50°06′V ({{PAGENAME}}) / 62.900°N 50.100°V > 0,064 kilotone TNT (0,27 TJ) > 25 km O explozie la 46 km înălțime, alte două între 25 și 30 km. Nu s-a găsit niciun fragment de meteorit. Calculând numai pe baza luminozității, energia totală degajată a fost considerabilă
6 iunie 2002 Evenimentul din Mediterana deasupra Mării Mediteraneene între Libia și Grecia 26 kilotone TNT (110 TJ)
25 septembrie 2002 Bodaybo, Rusia 0,5–5 kilotone TNT (2,1–21 TJ)
7 octombrie 2008 Deșertul Nubian, Sudan 0,9–2,1 kilotone TNT (3,8–8,8 TJ) Obiectul a fost identificat înainte de impact ca 2008 TC3. A avut loc o căutare sistematică după fragmente de meteorit și s-au găsit un total de 280 de fragmente, cu o masă de 3,9 kilograme.

Vezi și

Referințe

  1. ^ Pasechnik, I. P. Refinement of the moment of explosion of the Tunguska meteorite from the seismic data. – Cosmic Matter and the Earth. Novosibirsk: Nauka, 1986, p. 66 (in Russian).
  2. ^ P. Farinella, L. Foschini, Ch. Froeschlé, R. Gonczi, T. J. Jopek, G. Longo, P. Michel Probable asteroidal origin of the Tunguska Cosmic Body
  3. ^ Trayner, C. Perplexities of the Tunguska meteorite
  4. ^ Lyne, J. E., Tauber, M. The Tunguska Event Arhivat în 20 februarie 2020, la Wayback Machine.
  5. ^ „Sandia supercomputers offer new explanation of Tunguska disaster”. Sandia National Laboratories. 17 decembrie 2007. Accesat în 22 decembrie 2007. 
  6. ^ Shoemaker, Eugene (1983). „Asteroid and Comet Bombardment of the Earth”. Annual Review of Earth and Planetary Sciences. US Geological Survey, Flagstaff, Arizona: Annual Review of Earth and Planetary Sciences. 11 (1): 461. Bibcode:1983AREPS..11..461S. doi:10.1146/annurev.ea.11.050183.002333. 
  7. ^ Verma (2005), p1.
  8. ^ a b Traynor, Chris, The Tunguska Event, Journal of the British Astronomical Association, 107, 3, 1997
  9. ^ Longo, Giuseppe (2007). "18". in Bobrowsky, Peter T.; Rickman, Hans. Comet/Asteroid Impacts and Human Society, An Interdisciplinary Approach. Berlin Heidelberg New York: Springer-Verlag. pp. 303–330. ISBN 3-540-32709-6. http://www-th.bo.infn.it/tunguska/Asteroids-Chapter-18.pdf.
  10. ^ „APOD: 2007 November 14 – Tunguska: The Largest Recent Impact Event”. Antwrp.gsfc.nasa.gov. Accesat în 12 septembrie 2011. 
  11. ^ Rubtsov, 1.
  12. ^ Denning W. F. Genial June // Nature. — 1908. — V. 78. — № 2019. — P. 221. Цит. по: Rubtsov, 1.
  13. ^ Rubtsov, 1-2.
  14. ^ Rubtsov, 2.
  15. ^ Kolesnikov et al. Finding of probable Tunguska Cosmic Body material: isotopic anomalies of carbon and hydrogen in peat, Planetary and Space Science, Volume 47, Issues 6–7, 1 iunie 1999, Pag. 905–916
  16. ^ Vilna, Alberta Arhivat în 15 februarie 2005, la Wayback Machine., Canadian Meteorite Catalogue
  17. ^ „Greenland meteor at goes.gsfc.nasa.gov”. Arhivat din original la 18 februarie 2013. Accesat în 3 august 2010. 

Bibliografie

Legături externe

{{{1}}}

{{{2}}}