George Acsinteanu

Acest articol va aborda în detaliu problema George Acsinteanu, care a câștigat o relevanță semnificativă astăzi. De-a lungul anilor, George Acsinteanu a făcut obiectul a numeroase studii și cercetări, ceea ce ne-a permis să obținem o mai bună înțelegere a implicațiilor și aplicațiilor sale în diverse contexte. De la origini și până la evoluția sa în societatea contemporană, George Acsinteanu a stârnit un mare interes și a generat o dezbatere în jurul importanței și impactului său în diferite domenii. Printr-o analiză exhaustivă și riguroasă, se urmărește să facă lumină asupra acestui subiect și să ofere o viziune cuprinzătoare care poate îmbogăți cunoștințele și înțelegerea George Acsinteanu.

George Acsinteanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Axintele, Ialomița, România Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
Sibiu, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București
Universitatea din Cernăuți
Modifică date / text Consultați documentația formatului

George Acsinteanu (n. 13 iulie 1905, satul Panduri, comuna Frumușica-Acsintele (astăzi Axintele, județul Ialomița – d. 13 decembrie 1987, Sibiu) a fost un scriitor român, unul din artiști ai scrisului asociați Revistei Gândirea și gândirismului.

Biografie

Fiul lui Constantin Acsinteanu, dulgher, și al Elenei (n. Costache Luca), țărancă, George Acsinteanu a urmat școala primară în satul natal, apoi liceul la București, Călărași și Odorhei. A urmat Facultatea de Litere și Drept la București și Cernăuți. A debutat în revista Ritmul vremii. A colaborat la Falanga, Universul literar, Gândirea, Vremea, Convorbiri literare, Clipa, Universul, Dimineața, Cultura poporului, Țara noastră, Ecoul, Orizonturi. A condus revista Pan și a fost, între 1926 și 1930, secretar al cenaclului literar de pe lângă Institutul de literatură și bibliografie condus de Mihail Dragomirescu. A fost corector la Chemarea și Faclași secretar de redacție la Ilustrațiunea română.

A debutat editorial cu romanul Piatra neagră în 1930, prefațat de Liviu Rebreanu. În deceniul al patrulea a publicat mai multe volume de proză. A dus o viață agitată, cu practicarea unor meserii nu o dată antipodice: ucenic tinichigiu, tipograf, învățător, bibliotecar, redactor la Țara noastră, secretar literar la Radiodifuziune, servitor la o cârciumă din Călărași, atașat de presă, iar după 1944, văcar, referent tehnic la o gospodărie agricolă de stat și consilier juridic la Tulcea și Cernavodă.

Opera

  • Piatra neagră, București, 1930;
  • Povestiri pentru îngerii pământului, București, 1932;
  • Convoiul flămânzilor, București, 1935;
  • Prințul Bărăganului, București, 1935;
  • Copilul norilor, București, 1936;
  • Escadrila albă, București, 1937; (Cartea a II-a apariție în 1942)
  • Herculanele au răsărit din legendă, Sibiu, 1939;
  • Rex Poeta Cotis, poem dramatic în versuri, prefațat de A. Rădulescu, Milano, 1976;
  • Piatra neagră. Convoiul flămânzilor, romane, prefațate de Al. Piru, București, 1990.

Bibliografie

Legături externe