Glosar de electromagnetism
Acest glosar conține termeni din electromagnetism și electrotehnică.
Pentru termeni din mecanică, termodinamică, optică sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
A
- absorbție - fenomen ce însoțește de obicei propagarea undelor electromagnetice într-un mediu disipativ, constând în micșorarea intensității undei cu distanța parcursă. După parcurgerea spațiului x, intensitatea undei devine
I
=
I
0
e
−
α
x
{\displaystyle I=I_{0}e^{-\alpha x}}
(legea de absorbție a undelor), unde
I
0
{\displaystyle I_{0}}
este intensitatea undei înainte de a pătrunde în mediul disipativ, iar
α
{\displaystyle \alpha }
este coeficientul de absorbție.
- acceptor - atom trivalent, de natură străină, care poate primi un electron suplimentar, determinând apariția unui gol pozitiv în masa unui semiconductor.
- ac magnetic - piesă magnetică, de regulă din aliaj de aluminiu, nichel și cobalt, partea centrală a unei busole.
- acționare electrică - sistem de conversie a energiei electrice în energie mecanică, având sau nu control asupra unor parametri electrici sau mecanici.
- acumulator - dispozitiv (în special element galvanic) care înmagazinează energia electrică și o cedează când este conectat la un circuit electric receptor.
- adâncime de pătrundere - mărime ce caracterizează pătrunderea câmpului electromagnetic în medii conductoare, egală cu grosimea la care intensitatea câmpului magnetic descrește de e ori față de valoarea de la suprafața conductorului (vezi și efect pelicular).
- admitanță - nume dat fenomenului invers impedanței și definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent alternativ, egală cu raportul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare.
- alternativ, curent ~ - curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate.
- alternator - generator electric care produce tensiuni și curenți alternativi.
- amagnetic - (despre materiale) care nu prezintă magnetism.
- amper - unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu intensitatea unui curent electric constant de un volt, care străbate un conductor electric cu rezistență de un ohm.
- amperaj - intensitatea curentului electric, exprimată în amperi.
- ampermetru - instrument de măsură a intensității curentului electric, gradat în amperi, care se leagă totdeauna în serie în cadrul circuitului al cărui curent îl măsoară.
- amper oră - unitate de măsură pentru sarcina electrică egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor electric în timp de o oră, egală cu 3600 coulombi.
- amperormetru - instrument de măsură, gradat în amperore, a sarcinii electrice care trece printr-un circuit electric de curent continuu.
- amperspiră - unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper.
- anaforeză - deplasare a particulelor dintr-o soluție coloidală spre anod sub acțiunea unui curent electric.
- anion - ion cu sarcină negativă, care, în timpul electrolizei, se deplasează către anod.
- anizotropie - proprietat e a unui corp cu structură internă ordonată de a prezenta caracteristici electrice variate, în funcție de direcția de măsurare și de observare; sinonim: eolotropie.
- anod - electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc., care captează electroni dintr-o baie de electroliză sau emiși de catod.
- antenă - sistem tehnic pentru emisia și recepția undelor electromagnetice.
- antiferoelectricitate - fenomen opus feroelectricității care se referă la proprietatea materialelor de a prezenta o dispoziție dipolară, dar care nu prezintă polarizație electrică(d) remanentă atunci când li se aplică un câmp electric extern.
- antimagnetic - care este insensibil la câmpuri magnetice.
- antistatic - substanță care împiedică sau care limitează electrizarea statică a fibrelor chimice, a materialelor plastice sau a cauciucurilor.
- antistatizare - acțiunea de a împiedica electrizarea unui material alcătuit din fibre sintetice prin tratarea cu o substanță antistatică.
- aprindere - stabilirea descărcării electrice într-o lampă cu arc voltaic, într-un tub cu vapori de mercur etc.
- arc electric - descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
- armătură - ansamblul conductoarelor unui condensator electric.
- astatic - (despre un ac magnetic) care este astfel dispus, încât să fie în echilibru indiferent de acțiunile exercitate asupra lui de către un câmp magnetic în care a fost plasat.
- atracție magnetică (sau electrică) - putere a unui magnet sau a unui corp electrizat de a atrage alte corpuri.
- autoinducție - excitație a unei forțe electromagnetice de inducție în propriul circuit al curentului, când intensitatea acestuia variază; altă denumire: selfinducție.
- autotransformator - transformator de curent alternativ monofazat, cu o singură înfășurare și cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
B
- balon mic de
sticlă având in interior un
filament, care devine incandescent când este străbătut de un
curent electric;
-
lampă alcatuită dintr-un soclu și dintr-un astfel de balon.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
C
-
electrod prin care iese
curentul electric continuu de conducție dintr-o baie de
electroliză, la polul negativ al sursei; (vezi și lampă catodică).
-
electrod al unui
tub electronic care emite
electroni.
- catodoluminescență - luminescență pe care o prezintă unele substanțe în urma bombardării cu electroni.
- câmp electric - regiune a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; stare fizică care există într-o asemenea regiune.
- câmp magnetic - câmpul răspunzător pentru forțele magnetice, încorporat, împreună cu câmpul electric, în câmpul electromagnetic.
- celulă fotoelectrică - element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazează pe efectul fotoelectric și care lasă să treacă prin el un curent electric de intensitate mai mare sau mai mică ( sinonime: fotodiodă, fotocelulă).
- celulă fotovoltaică - vezi fotoelement.
- centrală electrică - sistem de instalații care servesc la producerea energiei electrice cu ajutorul unor generatoare puse în mișcare de motoare sau turbine.
- circuit magnetic - elementele, magnetice și non-magnetice, prin care trece fluxul magnetic în drumul de la polul nord la polul sud.
- circulație - mișcare a unui curent electric în interiorul unui conductor.
- Clausius–Mossotti, ecuația ~ - relația
n
α
3
ϵ
0
=
ϵ
r
−
1
ϵ
r
+
2
,
{\displaystyle {\frac {n\alpha }{3\epsilon _{0}}}={\frac {\epsilon _{r}-1}{\epsilon _{r}+2}},}
unde:
n
=
{\displaystyle n=}
numărul de
dipoli pe unitatea de
volum.
α
=
{\displaystyle \alpha =}
polarizabilitate;
ϵ
0
=
{\displaystyle \epsilon _{0}=}
permitivitatea absolută a
vidului;
ϵ
r
=
{\displaystyle \epsilon _{r}=}
permitivitate relativă.
- condensator variabil - condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui.
χ
=
{\displaystyle \chi =}
susceptibilitate magnetică;
μ
0
=
{\displaystyle \mu _{0}=}
permeabilitatea magnetică a
vidului;
n
=
{\displaystyle n=}
densitatea
dipolilor;
m
0
=
{\displaystyle m_{0}=}
moment magnetic;
k
=
{\displaystyle k=}
Constanta Boltzmann;
T
=
{\displaystyle T=}
temperatura absolută.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
D
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
E
Ecuațiile lui Maxwell (în forma generală)
ecuații diferențiale
|
ecuații integrale
|
∇
E
=
1
ϵ
0
ρ
{\displaystyle \nabla \mathbf {E} ={\frac {1}{\epsilon _{0}}}\rho }
|
∮
S
E
d
S
=
1
ϵ
0
Q
{\displaystyle \oint _{S}\mathbf {E} \,d\mathbf {S} ={\frac {1}{\epsilon _{0}}}\,Q}
|
∇
×
E
=
−
∂
B
∂
t
{\displaystyle \nabla \times \mathbf {E} =-{\frac {\partial \mathbf {B} }{\partial t}}}
|
∮
C
E
d
ℓ
=
−
d
d
t
∫
S
C
B
d
S
C
{\displaystyle \oint _{C}\mathbf {E} \,d{\boldsymbol {\ell }}=-{\frac {d}{dt}}\int _{S_{C}}\mathbf {B} \,d\mathbf {S_{C}} }
|
∇
B
=
0
{\displaystyle \nabla \mathbf {B} =0}
|
∮
S
B
d
S
=
0
{\displaystyle \oint _{S}\mathbf {B} \,d\mathbf {S} =0}
|
∇
×
B
=
μ
0
J
+
μ
0
ϵ
0
∂
E
∂
t
{\displaystyle \nabla \times \mathbf {B} =\mu _{0}\,\mathbf {J} +\mu _{0}\epsilon _{0}\,{\frac {\partial \mathbf {E} }{\partial t}}}
|
∮
C
B
d
ℓ
=
μ
0
I
+
μ
0
ϵ
0
d
d
t
∫
S
C
E
d
S
C
{\displaystyle \oint _{C}\mathbf {B} \,d{\boldsymbol {\ell }}=\mu _{0}\,I+\mu _{0}\epsilon _{0}\,{\frac {d}{dt}}\int _{S_{C}}\mathbf {E} \,d\mathbf {S_{C}} }
|
- una dintre proprietățile
fizice fundamentale ale
materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de
sarcină electrică;
- ramură a
fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice;
- totalitatea fenomenelor electrice.
- referitor la stările și la fenomenele legate de prezența
câmpului electromagnetic variabil în timp sau la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de
curenții electrici; care aparține acestor stări, fenomene și acțiuni;
- (despre
instrumente de măsură) bazat pe interacțiunea dintre două
bobine parcurse de
curent electric.
- bucata de
oțel care dobândește proprietăți
magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un
curent electric;
- corp
feromagnetic magnetizat temporar.
-
motor electric;
- care poate produce
curent electric.
- aplicare a unei
mărimi de comandă (
tensiune electrică,
curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat;
- alimentarea prin
curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un
câmp magnetic;
- ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație.
- extracurent - curent care se produce în aer în momentul când se deschide un circuit străbătut de un curent electric datorită autoinducției și care se manifestă printr-un arc.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
F
- aparat care emite un
curent electric de intensitate variabila în raport cu lumina care cade pe acesta (sinonime: pilă fotovoltaică, celulă fotovoltaică).
- aparat foarte sensibil pentru măsurat intensitatea
razelor ultraviolete.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
G
- acțiunea unor
curenți electrici asupra
organismelor și a
organelor vii;
-
curent electric produs cu ajutorul
pilelor electrochimice;
curent continuu.
- acoperire a unei piese
metalice, prin
electroliză, cu un strat subțire de
zinc pentru a o face mai rezistentă la
coroziune;
- excitarea unui
țesut sau un
organ al corpului printr-un
curent continuu, în scopuri terapeutice sau
experimentale.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
H
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
I
- (despre
tensiuni electromotoare și
curenți electrici) care se produce prin
inducție electromagnetică;
- parte a unei
mașini electrice în care se produce, prin
inducție, un
curent electric.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Î
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
J
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
K
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
L
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
M
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
N
- nepolar - (despre molecule sau grupări de atomi) care este lipsit de curent electric permanent.
- nivel de transmisiune - mărime fizică exprimată prin logaritmul natural dintre amplitudinea finală
A
1
{\displaystyle A_{1}}
și cea inițială
A
0
{\displaystyle A_{0}}
(sau de referință) a unui semnal electromagnetic:
n
=
ln
A
1
A
0
.
{\displaystyle n=\ln {\frac {A_{1}}{A_{0}}}.}
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
O
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
P
- fiecare dintre centrele de
sarcină electrică ale unei
pile electrice sau ale unui
curent electric;
- fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau către care converg liniile de câmp ale
inducției magnetice.
- fiecare dintre cele două puncte în care se aplică
forțele care acționează asupra unui
magnet când acesta se găsește într-un
câmp magnetic;
- partea unui corp din care ies sau în care intră liniile de câmp ale
inducției magnetice.
- (despre
sarcină electrică) de același fel cu sarcina
nucleelor atomice sau cu sarcina obținută prin frecarea unui baston de
ebonită cu un
postav;
- (despre bornă, pol,
electrod) prin care iese
curentul electric sau care se leagă de acest loc.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
R
- radar - sistem care utilizează impulsuri de unde radio pentru a detecta poziția obiectelor, măsurând timpul necesar unui impuls să ajungă la obiect și să fie reflectat înapoi.
- radiație catodică - flux de electroni emiși de catodul unui tub de descărcare electrică într-un gaz care se află la presiune foarte joasă sau în vid; altă denumire: raze catodice.
- radiație electromagnetică - câmp electromagnetic variabil în timp și în spațiu, care se propagă sub forma de unde transversale, cu viteza luminii; cele două componente, electrică și magnetică, oscilează în plane perpendiculare, linia de intersecție a acestora fiind direcția de propagare; sinonim: undă electromagnetică.
- raze catodice - vezi radiație catodică.
- reactanță capacitivă - reactanța unui condensator, definită prin inversul produsului dintre capacitatea acestuia și pulsația curentului alternativ.
- reactor - bobină sau condensator folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanța într-un circuit electric.
- reacțiunea indusului - totalitatea fenomenelor datorate câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice.
- redresare - transformarea unei puteri de curent alternativ în forma de putere de curent continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului.
- redresor - dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent continuu.
- reluctanță - mărime fizică egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul.
- reoscop - instrument cu ajutorul căruia se constată prezența unui curent electric.
- reostricțiune - contracție transversală a unui conductor străbătut de curent electric.
- rezistență electrică:
-
forță pe care un
conductor electric o opune trecerii
curentului și care depinde de
materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de
lungimea lui;
- vezi
rezistor.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
S
-
mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un
câmp electric sau de a fi acționat atunci când se află în câmpul electric al altui corp;
-
putere electrică activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de
energie.
- legatură electrică între două puncte ale unei
rețele sau instalații, avand o
rezistență foarte mică;
- fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau o instalație prin stabilirea unei astfel de legături electrice.
- selfinducție - vezi autoinducție.
- siguranta automată - siguranță electrică de tipul unui întrerupător automat, care este repusă în funcțiune prin simpla apăsare a unui buton.
- siguranță electrică - dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens.
- solenoid - bobină cilindrică cu spirele în formă de cercuri perpendiculare față de axa de simetrie a bobinei și străbătute de un curent electric pentru a crea în jurul lor un câmp magnetic.
- spectru:
- totalitatea liniilor de câmp dintr-un
magnet, ale unui
câmp electric etc.;
- descompunerea unei
unde electromagnetice în componentele sale de
frecvență.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Ș
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
T
- diferență de
potențial dintre două puncte ale unui
câmp electric;
-
lucrul mecanic efectuat de
câmpul electric la deplasarea unității de
sarcină pozitivă între cele două puncte între care se măsoară diferența de
potențial.
U
m
=
∮
Γ
H
→
d
s
→
.
{\displaystyle U_{m}=\oint _{\Gamma }{\vec {H}}d{\vec {s}}.}
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
U
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
V
- aparat care produce
oscilații electromagnetice;
-
întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă
frecvență;
- dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea
curentului continuu în
curent alternativ monofazat;
- lamă metalică vibrantă care întrerupe un
curent electric la comanda unui
electromagnet, folosita la
soneriile electrice.
-
instrument electric de măsură care indică direct produsul dintre valorile efective ale
tensiunii și ale
intensității unui
curent electric;
-
instrument de măsură indicator, care poate fi folosit succesiv ca
voltmetru și ca
ampermetru.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
W
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Z
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Vezi și
Bibliografie
- Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972
Legături externe
Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.