Glosar de electrotehnică
Acest glosar conține termeni din domeniile electrotehnicii și energeticii.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
A
- ac aerian - dispozitiv care permite bifurcarea firelor de contact, asigurând trecerea captatorului de curent al vehiculelor acționate electric de pe un fir pe altul, fără întreruperea contactului.
- acționare electrică - sistem de conversie a energiei electrice în energie mecanică, având sau nu control al unor parametri electrici sau mecanici.
- acumulator - element galvanic reversibil utilizat la stocarea energiei electrice.
- adaptare - alegere a parametrilor elementelor componente ale unei instalații electrice sau de telecomunicații în așa fel încât puterea transmisă să fie maximă, cu pierderi minime.
- adaptor - piesă care permite introducerea în priză a unor aparate dotate cu ștechere diferite față de standardul prizei.
- admitanță - mărime fizică egală cu inversul impedanței unui circuit de curent alternativ în regim sinusoidal, egală cu raportul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare.
- admitanțmetru - instrument pentru măsurarea admitanței.
- aerogenerator - instalație folosită la transformarea forței eoliene în energie electrică.
- agitator inductiv - dispozitiv electromagnetic de amestecare a băii de metal topit din cuptoarele electrice cu arc.
- alamă - aliaj de cupru utilizat în electrotehnică la confecționarea unor piese conductoare ca: borne, cleme, socluri pentru lămpi și siguranțe fuzibile, prize, fișe etc.
- aliaj de lipit - aliaj utilizat la asamblarea prin lipire a pieselor de cupru, alamă, oțel, plumb etc.
- aliaj de mare rezistivitate - aliaj utilizat la confecționarea rezistoarelor de mare precizie, a rezistoarelor de pornire și reglare a motoarelor electrice și a rezistoarelor de încălzire la cuptoare și instalații eletrotermice.
- almelec - aliaj de aluminiu și magneziu, folosit la confecționarea cablurilor electrice.
- alnico - material magnetic dur, din care se confecționează magneți permanenți de dimensiuni mici și cu proprietăți magnetice care nu se modifică în timp.
- alternanță - mulțime a valorilor unei mărimi alternative (de exemplu: intensitatea unui curent alternativ) cuprinse între două momente consecutive în care valoarea mărimii este nulă.
- alternator - generator de curent alternativ.
- aluminiu - element chimic cu utilizări în electrotehnică (în special la cabluri electrice) datorită conductivității electrice ridicate.
- alunecare - mărime adimensională caracteristică mașinilor electrice asincrone, care reprezintă diferența dintre turația câmpului magnetic învârtitor al unui motor asincron
n
0
{\displaystyle n_{0}}
și turația
n
{\displaystyle n}
a rotorului, raportată la turația câmpului magnetic învârtitor:
s
n
0
−
n
n
0
{\displaystyle s{\frac {n_{0}-n}{n_{0}}}}
.
- ambalare - creștere pronunțată a turației motorului de curent continuu cu excitație în serie (sau a altor tipuri de electromotoare) cu mult peste turația nominală.
- ambreiaj electromagnetic - vezi cuplaj electromagnetic.
- amonte - vezi montaj în amonte.
- amorsare - declanșare a producerii unui fenomen, de exemplu a unei descărcări electrice.
- amper:
-
unitate de măsură a
intensității curentului electric;
-
unitate de măsură pentru tensiunea magnetică de-a lungul unei linii închise (sinonim: amperspiră).
-
dinam amplificator de
curent continuu, cu
flux magnetic transversal.
- amplificator - aparat care amplifică mărimea aplicată la intrare și o transmite pe la bornele de ieșire; în electrotehnică pot fi: amplificatoare electronice, magnetice și dinamoelectrice.
- amplificator magnetic - amplificator format din bobine cu ajutorul căruia se comandă puteri mari, în curent alternativ, cu semnale de comandă de putere mică.
- amplificator operațional - amplificator de curent continuu cu impedanță de ieșire redusă și impedanță de intrare mare, utilizat în reglarea automată, calculatoare analogice etc.
- analizor de rețele - sistem de prelucrare a datelor privind funcționarea rețelelor electrice.
- anclanșare - operație de conectare a unui aparat de comutație pentru închiderea unui circuit electric.
- anclanșare automată a rezervei - operație de conectare rapidă a consumatorilor pe un circuit de rezervă în cazul căderii tensiunii.
- ancoșă - canal practicat într-o piesă metalică pentru a introduce în el conductorii electrici ai unei înfășurări; altă denumire: crestătură de mașină electrică.
- anod - vezi electrod.
- anozi - electrozi pozitivi de mari dimensiuni, confecționați din cărbune, utilizați la electroliza aluminiului.
- ansă - buclă metalică (de cupru) folosită ca vârf al unui pistol de lipit electric.
- antideflagrant - vezi protecție antiexplozivă.
- antideflagrant - (despre unele utilaje electrice) care poate fi folosit fără pericole în spații în care se găsesc materiale explozive.
- aparat electric - sistem tehnic ale cărui elemente esențiale sunt parcurse de curent electric sau au sarcini electrice.
- aplatizare - modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric sau a serviciului unor agregate, făcută cu scopul de a reduce variațiile unei anumite mărimi într-un anumit interval de timp.
- arbore electric - sistem de acționare electrică cu mai multe motoare electrice, care asigură turații riguros egale diferitelor mecanisme ale unei instalații.
- arc electric constrâns - arc electric obligat să ardă într-un volum limitat cu scopul măririi temperaturii.
- argint - elementul chimic cu cea mai mare conductivitate electrică, utilizat la argintarea contactelor și conectoarelor de curenți slabi și la circuitele imprimate.
- armătură:
- - îmbrăcăminte de
metal care protejează un
cablu electric (altă denumire: armură);
- totalitatea pieselor care asigură funcționarea unei linii electrice: borne, amortizoare de
vibrații;
- piesă care reduce
reluctanța dintre doi
poli magnetici;
- indusul
mașinilor electrice;
- fiecare din cele două părți conductoare, separate de dielectric, dintr-un
condensator electric.
-
transformator în care înfășurările (primară și secundară) sunt cuplate atât inductiv, cât și conductiv;
-
transformator cu o singură înfășurare și cu trei borne, două externe, pentru
tensiunea înaltă, și una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
B
-
lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un
circuit electric prezintă sau nu o întrerupere;
-
bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente.
- bec de siguranță - siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
C
- cablaj - (mod de) răsucire sau împletire a firelor pentru a forma un cablu.
- cablare:
- conectare a unei locuințe, a unei clădiri etc. la o
rețea electrică,
telefonică, de
televiziune etc.;
- confecționarea unui
cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri și unirea mănunchiurilor între ele;
- montare a unui cablu.
- cablor - muncitor care cablează.
- cablu electric - conductă electrică din unul sau mai multe conductoare de cupru sau aluminiu izolate, îmbrăcate într-o manta etanșă, peste care (eventual) se aplică învelișuri protectoare.
- cadru - schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate.
- cameră de comandă - încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice.
- canalizație - instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică.
- capsă - rondelă metalică, izolată de soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.
- capsulare - închidere sau acoperire a locurile aflate sub tensiune ale unui utilaj, pentru protejarea personalului de servire.
- captator de curent - dispozitiv montat la extremitatea unui troleu, pentru a realiza un contact mobil cu firul aerian.
- captator solar - instalație cu ajutorul căreia este captată ] și convertită în energie termică sau electrică.
- carton presat - carton folosit ca izolant în mașinile și aparatele electrice.
- casa mașinilor - încăpere într-o centrală electrică, în care sunt montate grupurile electrogene.
- casă pasivă - locuință care asigură climatul interior fără a fi necesară o sursă exterioară de energie, folosind doar energie regenerabilă din producție proprie.
- catenară - vezi suspensie ~.
- călăreț - mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit electric.
- celulă electrochimică - recipient care conține o soluție ionică în care sunt introduși doi electrozi și care poate funcționa ca celulă galvanică sau electrolitică.
- celulă fotovoltaică/ fotoelectrică - vezi celulă solară.
- celulă galvanică (sau voltaică) - vezi element galvanic.
- celulă solară - dispozitiv care generează electricitate sub acțiunea radiației electromagnetice în special a luminii solare; alte denumiri: celulă fotovoltaică/ fotoelectrică, fotoelement.
- centrală:
- instalație sau ansamblu de instalații tehnice în care se produce, în mod centralizat,
energie, se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc.;
- stație unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
D
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
E
- eclator - dispozitiv pentru protecția instalațiilor împotriva supratensiunilor, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.
- ecranare - protejare a unui dispozitiv sau circuit de influența câmpurilor electromagnetice exterioare cu ajutorul unei incinte numite cușcă Faraday(en).
- efect de observator - fenomenul prin care, prin introducerea unui aparat de măsură într-un circuit, se modifică anumiți parametri, astfel că precizia măsurătorii este diminuată.
- element galvanic - generator electrochimic de curent continuu bazat pe transformarea spontană a energiei chimice în energie electrică; alte denumiri: celulă galvanică, celulă voltaică.
- energie primară - energie rezultată din sursele de energie regenerabile și neregenerabile, care nu a fost supusă niciunui proces de conversie sau transformare.
- energie regenerabilă - energie provenită de la surse nefosile regenerabile, cum ar fi: energie eoliană, solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală, energia mareelor, energie hidraulică, biomasa, biogazul.
- etichetare energetică - concept folosit în UE și care se referă la eficiența energetică a unui aparat electric de uz casnic.
- excitație:
- alimentarea prin
curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un
câmp magnetic, necesar funcționării unui aparat electric;
- ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație;
- producere a unui
câmp magnetic util în mașini, aparate sau
instrumente electrice.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
F
- element al rețelelor electrice de distribuție constituit din una sau din mai multe
linii aeriene sau din cabluri subterane;
- linie electrică fără derivație, care leagă direct o
centrală electrică cu posturile de transformare sau posturile principale de transformare cu cele secundare sau de distribuție.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
G
-
bobină inelară; element de
transformator electric de forma unui inel, având mai multe spire de înfășurare.
- secțiune a unui
comutator rotativ.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
H
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
I
- instalație electrică de forță - sistem de echipare tehnică a unei clădiri ce asigură distribuția curentului electric trifazic (de forță) necesar acționării unor echipamente și mașini electrice ca: pompe, electromotoare, aeroterme, utilaje tehnologice etc.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Î
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
J
- jug - parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
L
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
M
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
P
- pană de electricitate - (în engleză: blackout) întrerupere a alimentării cu energie electrică, pe termen scurt sau mai lung, într-o zonă a unei rețele electrice.
- pantograf - dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice (locomotivă electrică, tramvai, troleibuz), care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare.
- paratrăsnet - dispozitiv metalic aerian, în legătură conductoare permanentă cu pământul, servind la protecția construcțiilor, a instalațiilor și a oamenilor împotriva efectelor dăunătoare ale trăsnetului.
- patron - vezi bușon.
- pilă voltaică - sursă electrochimică care generează curent electric continuu sau tensiune electrică continuă, dispozitiv important pentru descoperirea electricității
- pol:
- zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer sau invers;
- parte componentă a unei mașini electrice care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii;
- piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior.
- priză de pământ - ansamblu de conductoare metalice prin care se face împământarea unei rețele electrice, a utilajelor acționate electric.
- prosumator - client al unui furnizor de energie care, în afară de consum, are și posibilitatea de a stoca și vinde energie, mai ales obținută din surse de energie regenerabilă.
- putere instalată - suma puterilor nominale ale mașinilor unei instalații producătoare de energie.
- putere nominală - putere pentru care a fost construit un sistem tehnic.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
R
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Ș
- șunt - rezistor electric conectat între două puncte ale unui circuit electric pentru protejarea porțiunii de circuit cuprinse între aceste puncte.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
S
- sarcină - putere debitată sau consumată de un sistem generator, transmițător sau transformator de energie.
- siguranță (electrică) - dispozitiv de întrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depășește nivelul obișnuit.
- soclu:
- partea de
metal a unui
bec electric care se fixează în dulie;
- piesă prin intermediul căreia se fixează
tuburile electronice de șasiul aparatelor în care sunt montate.
- porțiune dintr-o
spirală care corespunde
unghiului de 360°;
- fiecare dintre buclele spiralei unei înfășurări electrice sau
bobine;
-
bobină sau înfășurare electrică formată din spire.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
T
- tablou de distribuție - element al instalațiilor electrice care distribuie energia electrică la alte tablouri sau la receptoare și care conține elemente de protectie, comandă sau manevră (și eventual aparatajul de măsură, control, semnalizare, reglaj și automatizare).
- tahogenerator - microgenerator electric utilizat în instalațiile automate pentru a măsura viteza unghiulară sau tensiunea electrică.
- tensiune de străpungere - tensiunea minimă care determină o porțiune a unui izolator electric să devină conductivă electric.
- tensiune nominală - valoarea tensiunii unui element component, dispozitiv sau echipament, fixată de către producător, la care se face referire pentru funcționare și pentru caracteristicile funcționale.
- termocentrală - vezi centrală termoelectrică.
- tolă - denumirea fiecărei foi de tablă de fier moale care formează mizeul de fier al unei bobine.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
U
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
V
-
întrerupător electromagnetic automat care produce
oscilații slabe de înaltă
frecvență;
- dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea
curentului continuu în
curent alternativ monofazat;
- lamă metalică vibrantă care întrerupe un
curent electric la comanda unui
electromagnet, folosită la
soneriile electrice.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
W
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Z
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Vezi și
Legături externe
Bibliografie
- Micu, Emil - Electrotehnica de la A la Z, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985.