Hilas

În acest articol vom analiza fenomenul Hilas din diferite perspective, cu scopul de a înțelege impactul acestuia asupra societății contemporane. În ultimele decenii, Hilas a căpătat o relevanță tot mai mare în diverse domenii, generând dezbateri și controverse în jurul sensului și consecințelor sale. Dintr-o abordare istorică, sociologică, politică, economică și culturală, vom explora modul în care Hilas a modelat modul în care ne relaționăm, gândim și ne organizăm ca societate. De asemenea, vom examina diferite teorii și studii care vor ajuta la luminarea acestui fenomen și a influenței sale asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. Printr-o analiză profundă și riguroasă, ne propunem să oferim cititorilor noștri o viziune completă și îmbogățitoare despre Hilas și implicația sa în lumea actuală.

Hilas
], Hylas och nymferna (1896).
TatăTheiodamas][1][2]  Modificați la Wikidata
MamăMenodice][3][1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului


Hilas a fost în mitologia greacă un tânăr de o deosebită frumusețe, iubit de Heracle și răpit acestuia de către nimfe.

Mitologie

Hilas, fiul lui Tiodamas, fu luat de Heracle ca purtător de arme în expediția argonauților. În timpul expediției, corăbiei lui Heracles i se rupse cârma, astfel încât eroul trebui să debarce împreună cu Polifem și Hilas în Misia. În timp ce Heracles căuta pe coastă un copac potrivit pentru înjghebarea unei noi cârme, Hilas se îndepărtă să caute apă și ajunse la un izvor, Nichea. Acolo, acesta fu răpit de nimfele Malis și Eunice, seduse de frumusețea lui. Polifem apucă să mai audă strigătele tânărului și să-l înștiințeze pe Heracles, dar nu îi mai dădu de urmă lui Hilas. În timp ce Heracle își căuta disperat pajul, argonauții își reluară călătoria fără el. Într-un târziu, erul renunță la căutare și se întoarse în Grecia, Polifem însă rămase în Misia, devenind regele neamurilor din acest ținut.

Misienii au instituit în onoarea lui Hilas un cult, care se celebra anual la izvorul Nichea. Oficiantul trebuia să exclame în cadrul comemorării răpirii de trei ori numele celui dispărut, de fiecare dată fiind însoțit de interpretarea unui ecou[4].

Surse

  • Apollonios Rhodios: Argonautica, cântul I, versurile 1175 - 1280 (ca. 250 î.C.).
  • Antoninus Liberalis: Metamorfoze nr. 26 (sec. II d.C.).

Bibliografie

  • Philippe Borgeaud: Rhésos et Arganthoné, în: Philippe Borgeaud (îngrijitor de ediție): Orphisme et Orphée - en l´honneur de Jean Rudhardt, Geneva 1991 (= Recherches et Rencontres. Publications de la Faculté des lettres de Genève 3), p. 51-59.
  • Vollmer's Wörterbuch der Mythologie aller Völker. Neu bearbeitet von Dr. W. Binder. Mit einer Einleitung in die mythologische Wissenschaft von Dr. Johannes Minckwitz, ediția a 3-a Stuttgart: Hoffmann'sche Verlagsbuchhandlung, 1874, p. 261.
  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și

Legături externe

Note

  1. ^ a b RSKD / Hylas]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ IeSBE / Gilas]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Konrad Seeliger], Hylas, Ausführliches Lexikon der griechischen und römischen Mythologie Band 1, Abteilung 2], accesat în  
  4. ^ Antoninus Liberalis: Metamorfoze nr. 26, 5.