Ion N. Lahovari

În lumea de astăzi, Ion N. Lahovari este o problemă foarte importantă care afectează oameni de toate vârstele, culturile și categoriile sociale. Fie că vorbim despre Ion N. Lahovari în context politic, social, științific sau personal, relevanța sa este de netăgăduit. Acest articol își propune să exploreze diferitele fațete ale Ion N. Lahovari și să analizeze impactul acestuia asupra societății actuale. Pe parcursul acestor pagini, vom examina diferitele perspective asupra Ion N. Lahovari, cu scopul de a oferi cititorilor noștri o viziune holistică și completă asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Ion N. Lahovari
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Lahovary​ Modificați la Wikidata
Frați și suroriIacob N. Lahovari
Alexandru N. Lahovari
Constantin Lahovary​ Modificați la Wikidata
CopiiMartha Bibescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata
Ministru al Afacerilor Externe Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Conservator  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ion N. Lahovari (n. , București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un politician și ministru român. A fost tatăl principesei Martha Bibescu.[2]

Biografie

A fost fratele lui Alexandru N. Lahovari și Iacob N. Lahovari. A făcut studii juridice la Paris, iar după întoarcerea în țară a profesat ca avocat la București.

A fost ales deputat, fiind din 1871 membru în Partidul Conservator. Între 1899-1900 a fost ministru de externe în cabinetul Gheorghe Gr. Cantacuzino. A fost Ministru Plenipotențiar al României la Paris și Ministru al Afacerilor Externe.[3][4] A fost membru al senatului din partea partidului conservator, având și funcția de președinte al Senatului.

Note

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ „Princess Marthe Bibesco”. Accesat în . 
  3. ^ Lahovary, Alexandru Em. Memorialisticâ Diplomaticâ [Diplomatic Memoirs] (PDF). Romania. p. 19. Accesat în . 
  4. ^ „Lahovary family tomb vandalized for Vanghelie to bury his own relatives”. Bucharest Herald. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

  • Diaconovici, C. - Enciclopedia română publicată din însărcinarea și sub auspiciile Asociațiunii pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, volumul III, 1904, Editura W. Krafft, p. 45

Legături externe