În acest articol, vom explora subiectul Săpunăriță în profunzime, analizând originile, dezvoltarea și relevanța sa astăzi. De la primele sale apariții până la impactul său asupra societății contemporane, Săpunăriță a fost un subiect de mare interes și dezbatere în diferite domenii. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom examina influența acesteia asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi, precum și relația sa cu alte subiecte relevante. Pentru a oferi o viziune cuprinzătoare, ne vom scufunda în diferitele perspective și opinii care există în jurul Săpunăriță, cu scopul de a oferi o înțelegere mai largă și îmbogățitoare.
Common Soapwort | |
---|---|
![]() | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Plantae |
(neclasificat): | Angiospermae |
(neclasificat): | Eudicotidae |
(neclasificat): | Core eudicots |
Ordin: | Caryophyllales |
Familie: | Caryophyllaceae |
Gen: | Saponaria |
Specie: | S. officinalis |
Nume binomial | |
Saponaria officinalis L. | |
Modifică text ![]() |
Săpunărița, ciuinul roșu, odogaciul, săpunul popii, floarea călugărului sau floarea de săpun (Saponaria officinalis) este o plantă medicinală, perenă din familia Caryophyllaceae.
Săpunărița este o plantă cu un rizom târâtor, în pământ. Tulpina are 70 cm - 1 m și prezintă noduri umflate, ramificate în partea superioară. Florile au 5 petale, de culoare roz sau albă. Petalele sunt libere, sepalele sunt unite. Fiecare petală are spre exterior o expansiune foliacee (unguiculă). Săpunărița înflorește în lunile iunie-septembrie. Frunzele sunt eliptice, opuse, au 3 nervuri pe partea inferioară. Fructul este o capsulă.
Săpunărița crește pe marginea drumurilor, pe lângă garduri, râuri, prin lunci, în locuri nisipoase. Este răspândită în zona de deal și de șes.
Se recoltează în al doilea an de vegetație, luna august: rizomul cu stolonii și rădăcinile ce pornesc de pe rizom (Saponariae rubrae radix). Are gust dulceag mucilaginos - amărui și conține saponozide triterpenice (saporubină) care duc la micșorarea tensiunii superficiale, modifică permiabilitatea membranei celulare, cresc secrețiile bronșice și biliare. Extractul apos, decoctul (1,5%) sau infuzia (0,5-1,5%) se folosesc ca expectorant, depurativ, diuretic, antireumatic. Extern, decoctul se folosește în faringite, în dermatoze sau clisme contra oxiurilor. Produsul este iritant al mucoasei gastrointestinale și provoacă vome, diaree, gastroenterite.
![]() |
Vedeți: Indicații! |