Albăstrea

În acest articol, vom explora și analiza impactul Albăstrea în diferite contexte și domenii. De la apariția sa, Albăstrea a generat o serie de dezbateri și controverse care au pătruns în diverse sfere sociale și culturale. De-a lungul istoriei, Albăstrea a lăsat o amprentă de neșters asupra vieții oamenilor, a gândurilor și acțiunilor lor. Vom aprofunda în cele mai relevante aspecte, examinând modul în care Albăstrea a modelat și transformat lumea în care locuim, precum și multiplele interpretări la care a dat naștere. Acest articol urmărește să ofere o perspectivă largă și multidisciplinară asupra Albăstrea, invitând cititorul să reflecteze asupra semnificației și influenței sale asupra societății actuale.

Albăstrea
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
DiviziuneTracheophytes
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinAsterales
FamilieAsteraceae
SubfamilieCarduoideae
TribCynareae
SubtribCentaureinae
GenCentaurea
Nume binomial
Centaurea cyanus[1]
L., 1753
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Albăstreaua (lat. Centaurea cyanus) este o specie de plante erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5–1 m, cu peri pe organele aeriene din familia Asteraceae, ce crește în Europa.

Denumiri populare

Albăstreaua este denumită și albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, clopoțel, floare-vânătă, iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă[2].

Numele de „Albăstrea” este uneori eronat folosit și pentru Cicoare.

Caractere morfologice

  • Tulpina este verde, muchiată, simplă sau ramificată[3] .
  • Frunzele sunt alterne, liniare, lungi până la 8–9 cm și înguste doar de 4–9 mm, alburii datorită perilor mătăsoși[3].
  • Florile sunt albastre, grupate în antodii globuloase terminale; deși toate sunt tubuloase, ele sînt diferențiate și anume 7—12 marginale, sterile, cu formă de pâlnie și alte numeroase interne, fertile, mai mici, și cu nuanțe spre violaceu[3]. Florile sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dințisori bruni. Florile marginale sunt de dimensiuni mai mari, având forma unei pâlnii cu 5 dinți. Florile centrale sunt mai mici.

Compoziție chimică

Compoziție chimică: poliene (centaur X), poliene (centaur Y); substanțe amare: centaurina (cnicina); un glicozid: cicorina, mucilagii, tanin, un antocian glicozidic: cianina, antocianidine, săruri de potasiu și mangan[3].

Substanțele active importante: centaurina, pelargonină, cianină, tanin[2].

Utilizare

Albăstrelele se folosesc, în principal, în tratametele legate de inflamațile ochilor, în conjuctivite, în inflamații ale pleoapelor[2].

Preparatele din albăstrele se folosesc și ca diuretic.

Potrivit specialiștilor, produsul terapeutic pe bază de albăstrele, acționează pe trei direcții: calmant, diuretic, astringent[2].

Note

  1. ^ Species Plantarum, p. 911 
  2. ^ a b c d Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-766-08-1
  3. ^ a b c d e Albastrele (Centaurea cyanus L.) accesat 2010-03-19

Bibliografie

Legături externe

Materiale media legate de albăstrea la Wikimedia Commons