În acest articol, vom explora în profunzime subiectul Selegilină, care a câștigat o relevanță semnificativă în ultimii ani. De la origini până la impactul său asupra societății actuale, vom examina diferitele aspecte și perspective din jurul lui Selegilină. Printr-o analiză detaliată și cuprinzătoare, vom căuta să înțelegem cum Selegilină a influențat mediul nostru și cum va continua să o facă în viitor. Cu o privire critică și reflexivă, vom aborda diferitele fațete care fac din Selegilină un subiect de interes și de discuție în mediul actual. Prin colectarea și prezentarea informațiilor relevante, acest articol își propune să ofere o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra Selegilină. Alăturați-vă nouă în această călătorie fascinantă de descoperire și anchetă!
Selegilină | |
![]() | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 14611-51-9[1][2] ![]() |
PubChem | 26757[3] ![]() |
DrugBank | DB01037 ![]() |
ChemSpider | 24930[4] ![]() |
UNII | 2K1V7GP655[1] ![]() |
KEGG | C07245 ![]() |
ChEMBL | CHEMBL972[5] ![]() |
SMILES | |
InChI | InChI=InChI=1S/C13H17N/c1-4-10-14(3)12(2)11-13-8-6-5-7-9-13/h1,5-9,12H,10-11H2,2-3H3/t12-/m1/s1[4] ![]() |
Date chimice | |
Formulă | C₁₃H₁₇N[6][7] ![]() |
Masă molară | 187,136093 u.a.m.[4] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Selegilina este un medicament antiparkinsonian, un inhibitor ireversibil și selectiv al monoaminoxidazei-B (IMAO-B), fiind utilizat în tratamentul bolii Parkinson și al depresiei.[8][9][10] Căile de administrare disponibile sunt: orală (pentru boala Parkinson) și transdermică (pentru depresie).[8]
Selegilina este utilizată în tratamentul bolii Parkinson idiopatică, fie în monoterapie în Parkinson incipient, fie în asociere cu levodopa, în stadii avansate.[8][9][10][11]
Mai este utilizată în depresie majoră, fiind administrată printr-un plasture transdermic.[12][13]
Principalele efecte adverse asociate tratamentului cu selegilină sunt: cefalee, insomnie, diskinezie și hipotensiune ortstatică.[8][10]
Selegilina este metabolizată de sistemul citocrom P450 la L-desmetilselegilină și levometamfetamină.[14][15] Desmetilselegilina prezintă o activitate de inhibare a MAO-B, dar este mai slabă decât cea a compusul părinte.[16] Cel mai probabil, metabolizarea se continuă sub acțiunea CYP2C19.[17] Levometamfetamina este convertită la levoamfetamină, care poate induce efecte stimulante.