Difenhidramină
În acest articol vom aprofunda în Difenhidramină, un subiect care a stârnit interesul multor oameni în ultimii ani. Difenhidramină este un subiect de mare relevanță astăzi și impactul său s-a simțit în diverse domenii, de la societate la tehnologie. Multă vreme, Difenhidramină a făcut obiectul dezbaterilor și discuțiilor, atât în plan academic, cât și în publicul larg. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Difenhidramină, analizând istoria acestuia, evoluția și influența sa asupra lumii moderne. În plus, vom examina implicațiile pe care Difenhidramină le are asupra vieții noastre de zi cu zi și în viitor.
| Difenhidramină | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 58-73-1[1][2]  |
| PubChem | 3100[3] |
| DrugBank | DB01075 |
| ChemSpider | 2989[4] |
| UNII | 8GTS82S83M[2] |
| KEGG | D00300[5] |
| ChEMBL | CHEMBL657[6] |
| Cod ATC | R06AA02[7] |
| SMILES | CN(C)CCOC(C1=CC=CC=C1)C2=CC=CC=C2[3] |
| InChI | InChI=InChI=1S/C17H21NO/c1-18(2)13-14-19-17(15-9-5-3-6-10-15)16-11-7-4-8-12-16/h3-12,17H,13-14H2,1-2H3[3] |
| Date chimice | |
| Formulă | C₁₇H₂₁NO[3] |
| Masă molară | 255,162 u.a.m.[8] |
Modifică date / text  | |
Difenhidramina este un antihistaminic H1, derivat de etanolamină, de generația 1, fiind utilizat în tratamentul alergiilor.[9][10][11] Este de asemenea utilizat pentru tratamentul insomniilor, datorită proprietăților sedative,[12] este indicată în unele forme de Parkinson și în voma indusă de răul de mișcare.[9] Căile de administrare disponibile sunt: oral, intravenos, intramuscular și cutanat.[9][11][12]
Difenhidramina a fost sintetizată de către George Rieveschl în 1940 și a fost aprobată pentru uz medical în anul 1946.[13][14] Este disponibil sub formă de medicament generic.[9]
Utilizări medicale
Difenhidramina prezintă mai multe indicații, fiind utilizată în tratamentul:[9][10]
- Alergiilor: afecțiuni cutanate cu componentă alergică[11]
- Tulburărilor motorii din boala Parkinson, cauzate de antipsihotice[15]
- Insomniilor[12]
- Vomei din răul de mișcare
Reacții adverse
Fiind un antihistaminic de generația 1, produce sedare și somnolență prin administrare orală, fapt care poate fi un avantaj terapeutic dacă se utilizează ca sedativ sau în tratamentul răcelilor.[9][12]
Note
- ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în
- ^ a b c d diphenhydramine (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l „Difenhidramină”, diphenhydramine (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b diphenhydramine (în engleză), ChemSpider, accesat în
- ^ a b diphenhydramine (în engleză), ChEBI, accesat în
- ^ a b DIPHENHYDRAMINE (în engleză), ChEMBL, accesat în
- ^ a b Diphenhydramine (în engleză), DrugBank,
- ^ a b „Difenhidramină”, diphenhydramine (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b c d e f „Diphenhydramine”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în februarie 2020.
- ^ a b „Diphenhydramine”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în februarie 2020.
- ^ a b c „Rezumatul caracteristicilor produsului - Rival 20 mg/g gel” (PDF). Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Accesat în februarie 2020.
- ^ a b c d „Rezumatul caracteristicilor produsului - CALMABEN 50 mg drajeuri” (PDF). Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Accesat în februarie 2020.
- ^ Dörwald, Florencio Zaragoza (). Lead Optimization for Medicinal Chemists: Pharmacokinetic Properties of Functional Groups and Organic Compounds. John Wiley & Sons. p. 225. ISBN 978-3-527-64565-7. Arhivat din original la .
- ^ „Benadryl”. Ohio History Central. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Aminoff MJ (). „Chapter 28. Pharmacologic Management of Parkinsonism & Other Movement Disorders”. În Katzung B, Masters S, Trevor A. Basic & Clinical Pharmacology (ed. 12th). The McGraw-Hill Companies, Inc. pp. 483–500. ISBN 978-0-07-176401-8.