În lumea de astăzi, Silvină a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de oameni. Fie că este vorba despre impactul său asupra societății, influența asupra culturii populare, relevanța sa în istorie sau potențialul său pentru viitor, Silvină a captat atenția indivizilor din toate categoriile sociale. De la academicieni la iubitorii de divertisment la profesioniști din diverse domenii, toată lumea pare să găsească o anumită valoare în explorarea și înțelegerea în continuare a fenomenului Silvină. În acest articol, vom aprofunda în diferite aspecte și perspective în jurul Silvină, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.
Silvină | |
![]() | |
Date generale | |
---|---|
Formula chimică | KCl |
Clasa mineralului | halogenați |
Sistem de cristalizare | cubic |
Clasa cristalului | cubic, hexaoctaedric |
Culoare | albă, cenușie, gâlbui, roșcat, brun, viole |
Urma | albă |
Duritate | 1,5 - 2 |
Masa specifică | 1,98 - 2 |
Luciu | sticlos |
Transparență | trasnsparent, translucid |
Spărtura | neregulată |
Clivaj | perfect, {001}, {010} și {100} |
Habitus | cubic, cubic combinat cu structuri fibroase |
Cristale gemene | {111} |
Propriețăți optice | |
Unghiul de dispersie | 2vz ~ |
Alte caracteristici | |
Radioactivitate | slabă: 16350 Bq/kg |
Modifică text ![]() |
Silvină (mineral cunoscut și sub numele de clorură de potasiu) este destul de rar întâlnit în natură. Face parte din clasa halogenaților. Cristalizează în sistemul cubic, având formula chimică KCl, fiind reprezentat frecvent prin cristale cubice. Aspectul este de obicei incolor. Variantele colorate depind de impuritățile conținute, gălbui, roșiatice, mai rar albastre sau violete.
Silvina a fost descoperită în anul 1832 fiind denumită în limba latină „sal digestibus Sylvii - sarea lui Sylvius” această denumire este dată după numele fizicianului și chimistului olandez François Sylvius de le Boë (1614-1672).
Silvina ia naștere prin sedimentare și evaporarea apei marine. Se găsește asociată cu halitul și carnalitul (clorură de magneziu și potasiu). A fost găsit la „Staßfurt”, „Wathlingen”, „Neuhof-Ellers” și alte locuri cu zăcăminte de săruri de potasiu din Germania. De asemenea se găsește în „Berezniki”, „Solikamsk” în Rusia, „Kalush” în Ucraina ca și la „Salton Sea” in California.
Mineralul servește ca materie primă în industria chimică, în special pentru producerea îngrășămintelor chimice.