Teorie conspirativă

În acest articol, vom explora subiectul Teorie conspirativă în profunzime. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom pune sub lupă toate aspectele legate de Teorie conspirativă. Scopul nostru este de a oferi cititorilor noștri o privire completă și detaliată a acestui subiect, oferind informații de neprețuit care le permit să înțeleagă mai bine importanța și impactul acestuia în diverse domenii. Printr-o analiză exhaustivă și prin prezentarea datelor relevante, vom pătrunde în Teorie conspirativă pentru a dezvălui implicațiile și domeniul său de aplicare în diferite contexte. Fără îndoială, Teorie conspirativă este un subiect extrem de relevant care merită o examinare atentă și tocmai asta vom face în paginile următoare. Așa că pregătește-te să pornești într-o călătorie fascinantă prin Teorie conspirativă.

Dezvoltare
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut.

Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă.

Pagina a fost modificată ultima oară de către Andrebot (Contribuții • Jurnal) acum 24 de zile.
Ochiul Providenței, cum apare el pe bancnota de 1 dolar american, perceput de unii ca dovadă a unei conspirații care leagă Părinții Fondatori ai Statelor Unite de Illuminati.[1]:58[2]:47–49

O teorie a conspirației (denumită și teorie conspirativă sau teorie conspiraționistă) este o explicație dată unui eveniment sau unei situații care afirmă existența unei conspirații (în general a unor grupuri puternice și sinistre, adesea motivate politic),[3][4][5] în condițiile în care sunt mult mai probabile alte explicații.[3][6][7] Termenul are în general conotații negative, care sugerează că o ipoteză pare atrăgătoare pentru că se bazează pe prejudecăți, convingeri emoționale și dovezi insuficiente.[8] O teorie a conspirației diferă de conspirație; ea se referă doar la ipoteza unei conspirații cu anumite caracteristici specifice, inclusiv opoziția față de consensul general existent în rândul persoanelor care au nivelul de calificare necesar să-i evalueze acuratețea, cum ar fi oamenii de știință sau istoricii.[9][10][11]

Teoriile conspirației tind să fie consistente intern și să se coreleze unele cu altele;[12] ele sunt în general gândite să reziste refutării prin prezentarea de dovezi împotriva lor sau prin arătarea absenței dovezilor în favoarea lor.[13] Ele sunt întărite prin raționament circular⁠(d): dovezile împotriva conspirației și absența dovezilor în favoarea ei sunt interpretate viciat ca dovezi ale adevărului.[8][14] Stephan Lewandowsky⁠(d) observă că „această interpretare se bazează pe noțiunea că, cu cât sunt mai puternice dovezile împotriva unei conspirației, cu atât vor mai mult conspiratorii să se creadă versiunea lor de evenimente”.[15] Ca urmare, conspirația devine o chestiune de credință, și nu ceva care poate fi dovedit sau infirmat.[1][16] Unele studii a făcut legătura între teoriile conspirației și neîncrederea în autorități și cinismul politic.[17][18][19] Unii cercetători sugerează că ideația conspiraționistă—credința în teoriile conspirației—poate fi de natură patologică și poate avea efecte psihologice nefaste.[20][21] Astfel de credințe sunt corelate cu proiecțiile psihologice, paranoia, și machiavelismul⁠(d).[22][23]

Psihologii pun de regulă credința în teoriile conspirației pe seama mai multor afecțiuni psihopatologice, cum ar fi paranoia, schizotipia⁠(d), narcisismul, și atașamentul nesigur,[9] sau pe o formă de dezechilibru cognitiv⁠(d) denumit „apofenie⁠(d)" (percepția iluzorie a șabloanelor).[24][25] A fost pusă în legătură și cu așa-numita triadă neagră a tipurilor de personalitate, a căror trăsătură comună este lipsa de empatie.[26] Un articol din 2020 a relevat însă că cei mai mulți specialiști în științe cognitive consideră teoriile conspirative ca fiind de regulă nepatologice, dat fiind că credința nefondată în conspirații este comună și în culturile istorice, și în cele contemporane, și poate deriva din tendințele umane înnăscute spre bârfă, religie și coeziune a grupurilor.[9] Un studiu istoric al teoriilor conspirative a concluzionat că „dovezile sugerează că sentimentele de aversiune pe care le pot avea oamenii într-o criză—frica, incertitudinea, și sentimentul pierderii controlului—stimulează o motivație de a înțelege situația, crescând posibilitatea de a percepe conspirații în situații sociale.”[27]

Istoric, teoriile conspirației au fost legate strâns de prejudecăți, propagandă, vânători de vrăjitoare, războaie, și genocide.[12][28][29][30][31] Cei care comit atacuri teroriste cred cu tărie în ele, așa cum s-a arătat în cazul lui Timothy McVeigh și Anders Breivik, dar și la nivel de guverne, cum ar fi cel al Germaniei Naziste, al Uniunii Sovietice,[28] și al Turciei⁠(d).[32] Negaționismul SIDA⁠(d) de către guvernul Africii de Sud, motivat de teorii ale conspirației, a cauzat moartea de SIDA a circa 330.000 de oameni.[33][34][35] QAnon⁠(d) și negaționismul⁠(d) despre alegerile prezidențiale din 2020 din SUA au condus la atacul din 6 ianuarie asupra Capitoliului SUA,[36][37][38] iar credința în teoriile conspirației despre alimente modificate genetic⁠(d) a determinat guvernul Zambiei să respingă ajutoarele alimentare în timpul unei foamete,[29] la un moment când trei milioane de locuitori ai țării sufereau de foame.[39] Teoriile conspirației sunt un obstacol important în îmbunătățirea sănătății publice,[29][40] întrucât încurajează opoziția față de măsuri sanitare, cum ar fi vaccinarea și fluorurarea apei⁠(d). Ele au fost legate de epidemii de boli prevenibile prin vaccinare⁠(d).[29][33][40][41] Alte efecte ale teoriilor conspirațiilor sunt reducerea încrederii în dovezile științifiice,[12][29][42] radicalizarea și întărirea ideologică a grupărilor extremiste,[28][43] și consecințele negative pentru economie.[28]

Teoriile conspirative, odinioară limitate la audiențe restrânse, au devenit comune în mass media, pe Internet, și în Social media,[9][12] dezvoltându-se ca fenomen cultural la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea.[44][45][46][47] Ele sunt răspândite în toata lumea și adesea crezute frecvent, uneori de majorități ale populației.[48][49][50] Printre intervențiile ce pot reduce credințele conspiraționiste se numără menținerea unei societăți deschise, încurajarea oamenilor să folosească gândirea analitică⁠(d), și reducerea sentimentelor de incertitudine, anxietate, și neputință.[42][48][49][51]

Origine și utilizare

Oxford English Dictionary citează un articol din 1909 din The American Historical Review⁠(d) ca primul exemplu de utilizare a noțiunii,[52][53] deși cuvântul apărea în lucrări tipărite deja de câteva decenii.[54]

Cea mai veche utilizare a ei datează de la autorul american Charles Astor Bristed⁠(d), într-o scrisoare adresată redacției, publicată în The New York Times pe .[55] El a folosit termenul cu referire la afirmațiile cum că aristocrații britanici slăbeau intenționat Statele Unite în timpul Războiului Civil pentru a-și promova interesele financiare.

Anglia a tot avut destule de făcut în Europa și în Asia, fără să mai aibă de ce să se complice amestecându-se în America. Era o imposibilitate fizică și morală să întreprindă o gigantică conspirație împotriva noastră. Dar masele de la noi, care au doar cunoștințe generale și aproximative despre afacerile externe, deloc neobișnuit, exagerează întrucâtva spațiul pe care îl ocupăm în ochii lumii, nu apreciază complicațiile care ar face imposibilă o asemenea conspirație. Ei privesc doar întorsăturile bruște ale presei și publicului englez, pe care le explică convenabil drept «teoria conspirației».[55]

Termenul este folosit și ca o modalitate de a discredita analizele dizidente⁠(d).[56] Robert Blaskiewicz comentează că încă din secolul al XIX-lea au apărut exemple ale acestui termen, și că utilizările erau aproape mereu peiorative.[57] Pe de altă parte, conform unui studiu al lui Andrew McKenzie-McHarg, în secolul al XIX-lea, termenul teorie a conspirației doar „sugera un postulat plauzibil al unei conspirații” și „în acest moment, nu poartă nicio conotație, nici negativă, nici pozitivă”, deși uneori un postulat astfel etichetat era criticat.[58] Autorul și activistul George Monbiot⁠(d) a argumentat că termenii „teorie a conspirației” și „conspiraționist” sunt derutanți, întrucât chiar există conspirații, iar teoriile sunt „explicații raționale supuse probării”. În schimb, el a propus termeni care s-ar traduce drept „ficțiune conspirativă” și „fantezist conspiraționist”.[59]

Presupuse origini în CIA

Raportul Warren⁠(d)

Termenul „teorie a conspirației” este el însuși subiect de teorie a conspirației, care afirmă că ar fi fost popularizat de către CIA pentru a-i discredita pe cei care cred în conspirații, anume pe criticii Comisiei Warren⁠(d), ridiculizându-i.[60] În cartea sa Conspiracy Theory in America, publicată în 2013, politologul Lance deHaven-Smith scria că termenul a intrat în utilizarea cotidiană în Statele Unite după 1964, anul în care Comisia Warren și-a publicat constatările pe marginea asasinării lui John F. Kennedy, iar The New York Times a publicat cinci colecții de articole în acel an în care a folosit termenul.[61]

Michael Butter, profesor de istorie literară și culturală americană la Universitatea din Tübingen a cercetat dacă CIA într-adevăr a fost responsabilă de popularizarea termenului „teorie a conspirației”. Butter a scris în 2020 că documentul CIA intitulat Concerning Criticism of the Warren Report („Despre criticile Raportului Warren”), pe care proponenții teoriei îl folosesc drept dovadă a motivelor și intențiilor CIA, nu conține deloc expresia „teorie a conspirației” la singular, ci doar o singură dată, la plural, în propoziția: „teorii ale conspirației au aruncat adesea suspiciuni față de organizația noastră, de exemplu, afirmând fals cum că Lee Harvey Oswald ar fi lucrat pentru noi.”[62]

Differențele față de conspirațiile reale

O teorie a conspirației nu este neapărat o conspirație reală, adică un plan ascuns care implică doi sau mai mulți oameni.[63] Termenul „teorie a conspirației” se referă de fapt la ipoteze ale unor conspirații cu anumite caracteristici. De exemplu, credințele conspiraționiste se opun invariabil consensului mainstream existent între persoanele calificate și capabile să le evalueze acuratețea, cum ar fi oamenii de știință sau istoricii.[64] Teoriile conspirației se pretind a avea acces privilegiat la cunoștințe persecutate social sau la un mod de gândire stigmatizat, care le separă de masele care cred versiunea oficială.[63] Michael Barkun⁠(d) descrie o teorie a conspirației drept un „șablon impus asupra lumii pentru a da aparența unei ordini a evenimentelor”.[63]

Conspirațiile reale, chiar și cele foarte simple, sunt foarte dificil de ascuns și întâmpină permanent probleme neașteptate.[65] Teoriile conspirației sugerează, în schimb, că conspirațiile au un nivel nerealist de succes și că grupurile de conspiratori, cum ar fi birocrațiile, pot acționa cu o competență și o discreție aproape perfecte. Cauzele evenimentelor sau situațiilor sunt simplificate pentru a exclude factori complecși sau care se îmbină unii cu alții, precum și rolul întâmplării și consecințelor neintenționate. Aproape toate observațiile sunt explicate ca fiind planificate deliberat de presupușii conspiratori.[65]

În teoriile conspirației, se afirmă de regulă că conspiratorii acționează cu malițiozitate extremă.[65] După cum descrie Robert Brotherton:

Intenția malefică presupusă de cele mai multe teorii ale conspirației merge mult peste comploturile reale cotidiene născute din egoism, corupție, cruzime și infracționalitate. Conspiratorii postulați nu sunt simpli oameni cu agende egoiste și valori diverse. Teoriile conspirației postulează, în schimb, o lume în alb și negru, în care binele luptă mereu împotriva răului. Publicul general este prezentat drept victimă a unor persecuții organizate, iar motivele presupușilor conspiratori frizează adesea răul maniacal pur. Se spune despre conspiratori cel puțin că au o lipsă de respect aproape inumană față de libertățile elementare și față de binele populației generale. Teoriile conspirative mai grandioase ilustrează conspiratorii drept Răul Întrupat: îi acuză că au cauzat toate relele de care suferă ei, că comit în mod repetat acte abominabile de cruzime inimaginabilă, și că se străduiesc să submineze și să distrugă tot ce iubim noi.[65]

Exemple

Vezi și: Listă de teorii conspirative.

O teorie a conspirației poate lua orice materie drept subiect, dar anumite subiecte atrag mai mult interes ca altele. Printre subiectele favorite se numără decese și asasinate celebre, activități guvernamentale de o moralitate dubioasă, tehnologii suprimate și terorism sub „steag fals”. Printre cele mai înrădăcinate și mai recunoscute teorii ale conspirației se numără noțiunile care privesc asasinarea lui John F. Kennedy, aselenizările misiunii Apollo din 1969, și atacurile teroriste de 9/11, precum și numeroase teorii ce vorbesc despre presupuse comploturi în vederea dominației lumii, organizate de diferite grupuri, reale sau imaginare.[66]

Popularitate

Diverse teorii ale conspirației sunt răspândite prin toată lumea.[48] În Africa rurală, țintele frecvente ale teoriilor conspirațiilor sunt elitele sociale, triburile inamice, și lumea occidentală, iar conspiraționiștii susțin că aceștia își derulează planurile prin vrăjitorie; o credință comună identifică tehnologia modernă drept o formă de vrăjitorie, creată cu scopul de a face rău și de a controla oamenii.[48] În China, o teorie a conspirației cu largă circulație susține că mai multe evenimente, între care ascensiunea lui Hitler, criza financiară din 1997 din Asia⁠(d), și schimbările climatice ar fi fost puse la cale de familia Rothschild, și este posibil să fi avut efecte asupra discuțiilor pe tema politicii monetare a Chinei⁠(d).[49][67]

Teoriile conspirației, care odinioară se limitau la audiențe restrânse, au devenit o prezență obișnuită în mass media, contribuind la apariția conspiraționismului drept fenomen cultural în Statele Unite de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea.[44][68][69][70] Predispoziția generală spre a crede teorii ale conspirației este independentă de liniile partizane și ideologice. Gândirea conspiraționistă este corelată cu orientările antiguvernamentale și cu percepția scăzută a eficienței politice, conspiraționiștii simțind o amenințare guvernamentală față de drepturile individuale și afișând un scepticism profund față de importanța și valoarea votului.[71]

Teoriile conspirației sunt adesea crezute de mulți oameni, unele fiind chiar credințe ale majorității populației.[48][49][72] O parte mare a americanilor dau crezare astăzi cel puțin unor teorii ale conspirației.[73] De exemplu, un studiu efectuat în 2016 a găsit că 10% din americani cred că teoria dârelor chimice este „complet adevărată” iar 20–30% cred că este „parțial adevărată”.[74] Aceasta ar însemna, extrapolând, că circa 120 de milioane de americani sunt de părere că „dârele chimice sunt ceva adevărat”.[74] Credința în teoriile conspirației a devenit, astfel, un subiect de interes pentru sociologi, psihologi și experți în folclor.

Teoriile conspirației au o amplă prezență pe Web sub forma blogurilor și filmărilor de pe YouTube, precum și în Social media. Încă se cercetează măsura în care Webul a crescut prevalența teoriilor conspirației.[75] Prezența și reprezentarea teoriilor conspirațiilor în rezultatele motoarelor de căutare⁠(d) a fost monitorizată și studiată, prezentând variații importante de la un subiect la altul, precum și absența generală din rezultate a legăturilor reputate și de bună calitate.[76]

O teorie a conspirației propagată de-a lungul mandatelor fostului președinte al SUA Barack Obama[77] susținea că el s-ar fi născut în Kenya, și nu, cum e în realitate, în Hawaii.[78] Fostul guvernator al statului Arkansas și adversar politic al lui Obama Mike Huckabee⁠(d) a ținut capul de afiș în 2011[79] când, alături de alți lideri republicani, a continuat să pună la îndoială cetățenia lui Obama.

Credința în teoriile conspirației în SUA, decembrie 2020 – sondaj NPR/Ipsos, ±3.3%[80]
Teoria conspirației Cred Nu sunt siguri
"Un grup de elite sataniste care conduc un cerc de pedofilie încearcă să controleze viața politică și mass-media" (QAnon⁠(d))
17%
37%
„Mai multe atacuri cu arme de foc din anii recenți sunt farse înscenate” (teoria actorilor de criză⁠(d))
12%
27%
Barack Obama nu s-a născut în Statele Unite
19%
22%
Teorii ale conspirației despre aselenizare
8%
20%
Teorii ale conspirației despre 9/11
7%
20%

Tipuri

O teorie a conspirației poate fi locală sau internațională, concentrată pe câte un unic eveniment sau acoperind mai multe incidente de la nivelul unei întregi țări, regiuni sau perioade istorice.[10] Conform lui Russell Muirhead⁠(d) și Nancy Rosenblum⁠(d), conspiraționismul tradițional implica, istoric, o „teorie”, dar, în timp, noțiunile de „teorie” și „conspirație” s-au decuplat, deoarece conspiraționismul modern nu mai are în spate decât vagi ipoteze, nimic care să aibă structura unei teorii.[81][82]

Cele cinci tipuri ale lui Walker

Jesse Walker⁠(d) (2013) a identificat cinci tipuri de teorii ale conspirației:[83]

  • „Inamicul din exterior” se referă la teorii bazate pe ideea că o figură din afară complotează împotriva unei comunități.
  • „Inamicul din interior” găsește conspiratori înăuntrul unei comunități, și alarmează oamenii susținând că ei nu pot fi deosebiți de cetățenii obișnuiți.
  • „Inamicul de deasupra” implică oameni puternici care manipulează evenimentele în folosul lor personal.
  • „Inamicul de dedesubt” acuză clasele inferioare că încearcă să răstoarne ordinea socială.
  • „Conspirațiile binevoitoare” sunt forțe angelice care lucrează în spatele scenei pentru a îmbunătăți lumea și pentru a ajuta oamenii.

Cele trei tipuri ale lui Barkun

Michael Barkun⁠(d) a identificat trei clasificări ale teoriilor conspirațiilor:[84]

  • Teorii ale conspirației evenimențiale. Acestea se referă la evenimente limitate și bine definite. Printre exemple s-ar putea enumera teorii legate de asasinarea lui Kennedy, 9/11, și răspândirea SIDA.
  • Teorii ale conspirației sistemice. Acestea sunt credințe cum că există conspirații cu obiective largi, de regulă concepute ca asigurând controlul asupra unei țări, regiuni sau asupra întregii lumi. Obiectivele sunt foarte ample, în schimb mașinăria conspirației este în general simplă: o unică organizație malefică implementează un plan de a infiltra și submina instituțiile existente. Este un scenariu comun în teoriile conspirației care se concentrează pe presupusele mașinațiuni ale evreilor⁠(d), masonilor, comunismului, sau Bisericii Catolice⁠(d).
  • Teorii ale superconspirațiilor. Pentru Barkun, astfel de teorii fac legătura între mai multe teorii ale conspirației și le leagă ierarhic. La vârf, în depărtare, există o forță malefică atotputernică. Exemplele pe care le dă el sunt ideile lui David Icke și Milton William Cooper⁠(d).

Rothbard: superficiale vs. profunde

Murray Rothbard argumentează în favoarea unui model care face distincția între teoriile conspirațiilor „profunde” și cele „superficiale”. Conform lui Rothbard, un conspiraționist „superficial” observă un eveniment și se întreabă Cui bono⁠(d)? („Cui îi folosește?”), apoi sare direct la concluzia că presupusul beneficiar este responsabil de influențarea pe ascuns a evenimentelor. Pe de altă parte, conspiraționistul „profund” începe de la o bănuială și apoi caută dovezile. Rothbard descrie această din urmă activitate ca o chestiune de a confirma cu fapte certe o paranoia inițială.[85]

Lipsa dovezilor

Credințele în teoriile conspirației nu se bazează în general pe dovezi, ci pe încrederea adepților.[86] Noam Chomsky face distincția între teoria conspirației și analiza instituțională⁠(d) care se concentrează mai ales pe comportamentul public pe termen lung al instituțiilor publice cunoscute, așa cum este consemnat acesta, de exemplu, în documentele științifice și în rapoartele media mainstream⁠(d).[87] Teoriile conspirației postulează existența unor coaliții secrete de indivizi și speculează pe marginea presupuselor lor activități.[88][89] Credința în teoriile conspirației este asociată cu părtiniri în raționament, cum ar fi eroarea logică a conjuncției⁠(d).[90]

Clare Birchall de la King's College London descrie teoria conspirație ca o „formă de cunoaștere sau interpretare populară”.[a] Utilizarea cuvântului „cunoaștere” sugerează modurile în care teoria conspirației poate fi analizată în raport cu modurile legitime de cunoaștere.[b] Relația dintre cunoaștere legitimă și ilegitimă, susține Birchall, este mai apropiată decât simpla respingere a teoriilor conspirației.[92]

Teoriile care implică mai mulți conspiratori, și care s-au dovedit reale, cum ar fi scandalul Watergate, sunt de regulă considerate jurnalism de investigație sau analiză istorică.[93] Bjerg (2016) scrie: „felul cum utilizăm în mod normal termenul de «teorie a conspirației» exclude instanțele în care teoria este în general acceptată ca adevărată. Scandalul Watergate servește drept referință standard.”[94] În contrast, termenul „teorie a conspirației Watergate” este folosit cu referire la o varietate de ipoteze în care cei condamnați pentru conspirație ar fi de fapt victimele unei conspirații și mai profunde.[95] Există tentative de a analiza teoria teoriilor conspirației pentru a asigura că termenul „teorie a conspirației” este folosit cu referire doar la narațiuni care au fost demontate de experți.[96]

Retorică

Retorica conspiraționistă exploatează câteva biasuri cognitive⁠(d), între care biasul de proporționalitate⁠(d), biasul de atribuire⁠(d), și biasul de confirmare⁠(d).[33] Argumentele lor iau adesea forma unor întrebări rezonabile, urmate însă de un răspuns care nu se mai bazează pe dovezi clare.[97] Teoriile conspirației au cel mai mult succes atunci când cei care le avansează reușesc să adune adepți din publicul general, ca în cazul celor legate de politică, religie și jurnalism. Este foarte posibil ca acei promotori nici să nu creadă ei înșiși în teoria conspirației; ci doar să o folosească pentru a dobândi aprobarea publicului. Afirmațiile conspiraționiste pot acționa ca strategie retorică de succes în a convinge publicul prin apelul la emoție.[29]

Teoriile conspirației se autojustifică de regulă concentrându-se pe lacune și ambiguități ale cunoașterii, după care afirmă că adevărata explicație pentru ele trebuie să fie o conspirație.[65] În contrast, orice dovadă care le susține direct afirmațiile este în general de calitate scăzută. De exemplu, teoriile conspirației sunt adesea dependente de afirmațiile unor martori oculari⁠(d), în ciuda lipsei lor de consistență, ignorând analizele obiective ale dovezilor.[65]

Teoriile conspirației nu pot fi invalidate și sunt întărite prin argumente eronate logic. În particular, eroarea logică a raționamentului circular⁠(d) este folosită des de conspiraționiști: atât dovezile împotriva conspirației, cât și absența dovezilor în favoarea ei sunt reinterpretate ca dovezi ale adevărului ei,[8][14] ceea ce face ca conspirația să devină o chestiune de credință, și nu ceva ce poate fi demonstrat sau infirmat.[1][16] Strategia epistemică a teoriilor conspirației a fost denumită „logică în cascadă”: de fiecare dată când apar noi dovezi, o teorie a conspirației le poate ignora susținând că și mai mulți oameni fac parte din mușamalizare.[29][65] Orice informație care contrazice teoria conspirației este atacată drept dezinformare furnizată de presupusa conspirație.[42] Similar, lipsa continuă de dovezi care să susțină afirmațiile conspiraționiste este ilustrată drept o confirmare a conspirației tăcerii; faptul că alți oameni nu au găsit sau expus vreo conspirație este interpretat ca dovadă că acei oameni fac parte cin complot, fără a se gândi că o explicație mai bună ar fi că conspirația nu există.[33][65] Această strategie permite teoriilor conspirației să se autoizoleze față de analiza neutră a dovezilor, și le face să fie rezistente la corectare sau discutare, fenomen numit „autoizolare epistemică”.[33][65]

În 2013, 97% din lucrările științifice cu evaluare colegială care luau o poziție pe tema încalzirii globale afirmau că este cauzată de om, iar 3% spuneau că nu. Invitații de la Fox News din același an prezentau un fals echilibru între cele două puncte de vedere, 31% din invitați crezând că se întâmplă și 69% că nu.[98]

Conspiraționiștii profită adesea de falsul echilibru⁠(d) din mass media. Ei pot susține că prezintă un punct de vedere alternativ legitim care merită timp egal pentru a-și prezenta argumentele; de exemplu, această strategie este folosită de campania Teach the Controversy⁠(d) pentru a promova designul inteligent, care adesea susține că există o conspirație a oamenilor de știință pentru a le suprima lor ideile. Dacă reușesc să gășească o platformă pe care să-și prezinte ideile într-un format de dezbatere, ei se concentrează pe folosirea de ad hominemuri retorice și pe atacarea a ceea ce ei consideră a fi deficiențe ale abordării mainstream, evitând însă orice discuție despre neajunsurile propriei lor poziții.[99]

Abordarea tipică teoriilor conspirației este de a contesta orice acțiune sau afirmație a autorităților, folosind chiar și cele mai deplasate justificări. Răspunsurile sunt apoi evaluate cu dublu standard, în care nefurnizarea unui răspuns imediat pe placul conspiraționistului este pretinsă a fi dovada unei conspirații. Orice eroare minoră din răspuns este masiv scoasă în evidență, în vreme ce deficiențele în argumentele celorlalți proponenți ai teoriei sunt în general trecute cu vederea.[99]

În știință, conspiraționiștii pot sugera că o teorie științifică poate fi infirmată de o singură deficiență percepută, deși asemenea evenimente sunt extrem de rare. Mai mult, atât neluarea în considerație a afirmațiilor, cât și încercarea de a le adresa vor fi interpretate drept dovadă a unei conspirații.[99] Alte argumente conspiraționiste pot să nu fie științifice: de exemplu, ca răspuns la Raportul celei de a Doua Evaluări a IPCC⁠(d) din 1996, cea mai mare parte a opoziției s-a concentrat pe promovarea unei obiecții procedurale la crearea raportului. Anume, s-a susținut că o parte a procedurii reflecta o conspirație de a-i suprima pe disidenți, care a servit drept motivație pentru adversarii raportului și a reușit să redirecționeze o parte semnificativă a discuției publicului și să o distragă de la elementele științifice ale lui.[99]

Consecințe

Afiș de propagnadă nazistă antisemită din timpul celui de al Treilea Reich, intitulat Das jüdische Komplott („Conspirația evreiască”)

Istoric, teoriile conspirației au fost îndeaproape legate de prejudecăți, vânători de vrăjitoare, războaie, și Genocide.[100][101] Cei care comit atacuri teroriste cred adesea în asemenea teorii, care au folosite ca justificări de unii ca Timothy McVeigh, Anders Breivik și Brenton Tarrant, precum și de guverne extremiste, ca cele ale Germaniei Naziste și al Uniunii Sovietice.[100] Negaționismul SIDA⁠(d) de către guvernul Africii de Sud, motivat de teorii, a cauzat moartea de SIDA a circa 330.000 de oameni,[102][103][104] iar credința în teoriile conspirației despre alimentele modificate genetic⁠(d) au condus guvernul Zambiei să respingă ajutoarele alimentare în timpul unei foamete,[101] la un moment când 3 milioane de locuitori ai țării sufereau de foame.[105]

Teoriile conspirației sunt un obstacol important pentru ameliorarea sănătății publice.[101][106] Cei care cred în teorii ale conspirației pe teme sanitare sunt mai puțin probabil să respecte recomandările medicale⁠(d), și mai probabil să folosească terapii alternative.[100] Credințele conspiraționiste antivaccinare, cum ar fi teoriile conspirației despre companiile farmaceutice, pot avea ca rezultat reducerea ratelor de vaccinare, și au fost corelate cu epidemiile de boli prevenibile prin vaccinare⁠(d).[102][101][107][106] Teoriile conspirației pe teme sanitare inspiră adesea opoziției față de fluorurarea apei⁠(d), și contribuie la impactul fraudei ROR-autism din Lancet⁠(d).[101][106]

În psihologia clinică

Pentru unii indivizi o compulsie obsesivă de a crede, dovedi sau răspândi o teorie a conspirației poate indica o stare psihologică bine-cunoscută, una ipotetică sau combinații ale acestora, cum ar fi: paranoia, negarea, schizofrenia și sindromul lumii rele.[108]

Teorii dovedite

Câteva teorii conspirative s-au dovedit în timp a fi reale, de exemplu:

  • În Afacerea Dreyfus (1894), mai mulți ofițeri superiori ai armatei franceze l-au scos țap ispășitor pe ofițerul alsacian de origine evreiască Alfred Dreyfus, pentru a proteja adevăratul făptaș, un membru al aristocrației
  • Pactul Ribbentrop-Molotov era, declarativ, o înțelegere de neagresiune; acțiunile ulterioare au lăsat impresia că URSS și Germania Nazistă își divizaseră Europa Centrală și de Est, fapt care a fost confirmat ulterior când s-a publicat protocolul adițional secret, cu tot cu o hartă ce delimita sferele de influență sovietică și germană.
  • Ideea vehiculată în deceniile anilor 1950 și 1960 că FBI desfășoară acțiuni subversive împotriva unor mișcări percepute a fi de stânga, cum ar fi cele care se opuneau participării americane la Războiul din Vietnam sau militau pentru egalitatea în drepturi a negrilor. În 1971, un grup de persoane a pătruns prin efracție într-un sediu al FBI și a găsit dovezile operațiunii COINTELPRO, coordonate de J. Edgar Hoover.

Din momentul în care au fost clar dovedite, ele nu se pot fi considerate simple teorii conspirative.

Vezi și

Note de completare

  1. ^ Birchall 2006: „Putem aprecia teoria conspirației ca formă unică de cunoaștere sau interpretare populară, și să tratăm ce anume înseamnă aceasta pentru cunoașterea pe care o producem despre ea și cum o interpretăm.”[91]:66
  2. ^ Birchall 2006: "Ceea ce descoperim rapid ... este că devine imposibil să trasăm o diviziune clară între legitim și ilegitim în cadrul teoriilor conspirației și al discursului academic.”[91]:72

Note bibliografice

  1. ^ a b c Barkun, Michael (). A Culture of Conspiracy: Apocalyptic Visions in Contemporary America. Berkeley: University of California Press. pp. 3–4. 
  2. ^ Issitt, Micah; Main, Carlyn (). Hidden Religion: The Greatest Mysteries and Symbols of the World's Religious Beliefs. ABC-CLIO. ISBN 978-1-61069-478-0. 
  3. ^ a b Harambam, Jaron; Aupers, Stef (august 2021). „From the unbelievable to the undeniable: Epistemological pluralism, or how conspiracy theorists legitimate their extraordinary truth claims”. European Journal of Cultural Studies⁠(d). 24 (4): 990–1008. doi:10.1177/1367549419886045 Accesibil gratuit. hdl:11245.1/7716b88d-4e3f-49ee-8093-253ccb344090 Accesibil gratuit. 
  4. ^ Goertzel, Ted (decembrie 1994). „Belief in conspiracy theories”. Political Psychology⁠(d). 15 (4): 731–742. doi:10.2307/3791630. JSTOR 3791630. explanations for important events that involve secret plots by powerful and malevolent groups 
  5. ^ "conspiracy theory". Oxford English Dictionary. Oxford University Press. 2nd ed. 1989. "the theory that an event or phenomenon occurs as a result of a conspiracy between interested parties; spec. a belief that some covert but influential agency (typically political in motivation and oppressive in intent) is responsible for an unexplained event"
  6. ^ Brotherton, Robert; French, Christopher C.; Pickering, Alan D. (). „Measuring Belief in Conspiracy Theories: The Generic Conspiracist Beliefs Scale”. Frontiers in Psychology. 4: 279. doi:10.3389/fpsyg.2013.00279 Accesibil gratuit. PMC 3659314 Accesibil gratuit. PMID 23734136. A conspiracist belief can be described as 'the unnecessary assumption of conspiracy when other explanations are more probable'. 
  7. ^ Surse suplimentare:
    • Aaronovitch, David (). Voodoo Histories: The Role of the Conspiracy Theory in Shaping Modern History (în engleză). Jonathan Cape. p. 253. ISBN 9780224074704. Accesat în . It is a contention of this book that conspiracy theorists fail to apply the principle of Occam's razor to their arguments.  („Această carte afirmă că conspiraționiștii nu aplică argumentelor lor principiul briciului lui Occam”)
    • Brotherton, Robert; French, Christopher C. (). „Belief in Conspiracy Theories and Susceptibility to the Conjunction Fallacy”. Applied Cognitive Psychology. 28 (2): 238–248. doi:10.1002/acp.2995 Accesibil gratuit. A conspiracy theory can be defined as an unverified and relatively implausible allegation of conspiracy, claiming that significant events are the result of a secret plot carried out by a preternaturally sinister and powerful group of people.  („O teorie a conspirației poate fi definită ca o alegație de conspirație, neverificată și relativ neplauzibilă, care afirmă că evenimentele importante sunt rezultatul unui complot secret efectuat de un grup extraordinar de sinistru și puternic”)
    • Jonason, Peter Karl; March, Evita; Springer, Jordan (). „Belief in conspiracy theories: The predictive role of schizotypy, Machiavellianism, and primary psychopathy”. PLOS ONE. 14 (12): e0225964. Bibcode:2019PLoSO..1425964M. doi:10.1371/journal.pone.0225964 Accesibil gratuit. PMC 6890261 Accesibil gratuit. PMID 31794581. Conspiracy theories are a subset of false beliefs, and generally implicate a malevolent force (e.g., a government body or secret society) involved in orchestrating major events or providing misinformation regarding the details of events to an unwitting public, in part of a plot towards achieving a sinister goal.  („Teoriile conspirației sunt o submulțime de credințe false, și implică în general o forță malefică (de exemplu, o societate secretă sau un corp guvernamental) implicat în orchestrarea de evenimente majore și în furnizarea de informații false despre detaliile evenimentelor, în parte ca un complot în vederea realizării unui scop sinistru”)
    • Thresher-Andrews, Christopher (). „An introduction into the world of conspiracy” (PDF). PsyPAG Quarterly. 1 (88): 5–8. doi:10.53841/bpspag.2013.1.88.5. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . Conspiracy theories are unsubstantiated, less plausible alternatives to the mainstream explanation of the event; they assume everything is intended, with malignity. Crucially, they are also epistemically self-insulating in their construction and arguments.  („Teoriile conspirației sunt alternative nesubstanțiate și mai puțin plauzibile ale explicației mainstream a evenimentului; ele presupun că totul este intenționat, cu malițiozitate. Un element crucial este că sunt autoizolate epistemic în construcție și argumentare”)
  8. ^ a b c Byford, Jovan (). Conspiracy theories : a critical introduction. Houndmills, Basingstoke, Hampshire: Palgrave Macmillan. ISBN 9780230349216. OCLC 802867724. 
  9. ^ a b c d Andrade, Gabriel (aprilie 2020). „Medical conspiracy theories: Cognitive science and implications for ethics” (PDF). Medicine, Health Care and Philosophy⁠(d). 23 (3): 505–518. doi:10.1007/s11019-020-09951-6 Accesibil gratuit. PMC 7161434 Accesibil gratuit. PMID 32301040. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  10. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Barkun2016
  11. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Brotherton2013-q
  12. ^ a b c d Douglas, Karen M.; Sutton, Robbie M. (ianuarie 2023). Fiske, Susan T., ed. „What Are Conspiracy Theories? A Definitional Approach to Their Correlates, Consequences, and Communication”. Annual Review of Psychology⁠(d). 74: 271–298. doi:10.1146/annurev-psych-032420-031329 Accesibil gratuit. OCLC 909903176. PMID 36170672 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  13. ^ Douglas, Karen M.; Sutton, Robbie M. (). „Does it take one to know one? Endorsement of conspiracy theories is influenced by personal willingness to conspire” (PDF). British Journal of Social Psychology⁠(d). 10 (3): 544–552. doi:10.1111/j.2044-8309.2010.02018.x. LCCN 81642357. OCLC 475047529. PMID 21486312. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  14. ^ a b Keeley, Brian L. (martie 1999). „Of Conspiracy Theories”. The Journal of Philosophy. 96 (3): 109–126. doi:10.2307/2564659. JSTOR 2564659. 
  15. ^ Lewandowsky, Stephan; Gignac, Gilles E.; Oberauer, Klaus (). Denson, Tom, ed. „The Role of Conspiracist Ideation and Worldviews in Predicting Rejection of Science”. PLOS ONE (în engleză). 8 (10): e75637. Bibcode:2013PLoSO...875637L. doi:10.1371/journal.pone.0075637 Accesibil gratuit. PMC 3788812 Accesibil gratuit. PMID 24098391. 
  16. ^ a b Barkun, Michael (). Chasing Phantoms: Reality, Imagination, and Homeland Security Since 9/11. Chapel Hill: University of North Carolina Press. p. 10. 
  17. ^ Swami, Viren (). „Social Psychological Origins of Conspiracy Theories: The Case of the Jewish Conspiracy Theory in Malaysia”. Frontiers in Psychology⁠(d). London, UK. 3: 280. doi:10.3389/fpsyg.2012.00280 Accesibil gratuit. PMC 3412387 Accesibil gratuit. PMID 22888323. 
  18. ^ Radnitz, Scott (), „Citizen Cynics: How People Talk and Think about Conspiracy”, Revealing Schemes, University of Washington: Oxford University Press, pp. 153–172, doi:10.1093/oso/9780197573532.003.0009, ISBN 978-0-19-757353-2, accesat în  
  19. ^ Jolley, Daniel; Douglas, Karen M. (). „The Effects of Anti-Vaccine Conspiracy Theories on Vaccination Intentions”. PLOS One⁠(d) (în engleză). University of Kent⁠(d). 9 (2): e89177. Bibcode:2014PLoSO...989177J. doi:10.1371/journal.pone.0089177 Accesibil gratuit. PMC 3930676 Accesibil gratuit. PMID 24586574. 
  20. ^ Freeman, Daniel; Bentall, Richard P. (). „The concomitants of conspiracy concerns”. Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology (în engleză). 52 (5): 595–604. doi:10.1007/s00127-017-1354-4. PMC 5423964 Accesibil gratuit. PMID 28352955. 
  21. ^ Barron, David; Morgan, Kevin; Towell, Tony; Altemeyer, Boris; Swami, Viren (noiembrie 2014). „Associations between schizotypy and belief in conspiracist ideation” (PDF). Personality and Individual Differences (în engleză). 70: 156–159. doi:10.1016/j.paid.2014.06.040. 
  22. ^ Douglas, Karen M.; Sutton, Robbie M. (). „Does it take one to know one? Endorsement of conspiracy theories is influenced by personal willingness to conspire” (PDF). British Journal of Social Psychology. 10 (3): 544–552. doi:10.1111/j.2044-8309.2010.02018.x. PMID 21486312. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  23. ^ Brüne, M.; Basilowski, M.; Bömmer, I.; Juckel, G.; Assion, H. J. (). „Machiavellianism and executive functioning in patients with delusional disorder”. Psychological Reports. 106 (1): 205–215. doi:10.2466/PR0.106.1.205-215. PMID 20402445. 
  24. ^ Dean, Signe (). „Conspiracy Theorists Really Do See The World Differently, New Study Shows”. Science Alert⁠(d). Accesat în . 
  25. ^ Sloat, Sarah (). „Conspiracy Theorists Have a Fundamental Cognitive Problem, Say Scientists”. Inverse⁠(d). Accesat în . 
  26. ^ Hughes, Sara; Machan, Laura (). „It's a conspiracy: Covid-19 conspiracies link to psychopathy, Machiavellianism and collective narcissism”. Personality and Individual Differences (în engleză). 171: 110559. doi:10.1016/j.paid.2020.110559. PMC 8035125 Accesibil gratuit. PMID 33867616. 
  27. ^ van Prooijen, Jan-Willem; Douglas, Karen M (). „Conspiracy theories as part of history: The role of societal crisis situations”. Memory Studies (în engleză). 10 (3): 323–333. doi:10.1177/1750698017701615. PMC 5646574 Accesibil gratuit. PMID 29081831. 
  28. ^ a b c d Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite DouglasUscinski2019
  29. ^ a b c d e f g Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Goertzel2010
  30. ^ Frankfurter, David (februarie 2021). Copp, Paul; Wedemeyer, Christian K., ed. „Religion in the Mirror of the Other: The Discursive Value of Cult-Atrocity Stories in Mediterranean Antiquity”. History of Religions⁠(d). 60 (3): 188–208. doi:10.1086/711943. JSTOR 00182710. LCCN 64001081. OCLC 299661763. 
  31. ^ Nefes, Turkay (). „Framing of a Conspiracy Theory: The Efendi Series”. În Asprem, Egil; Dyrendal, Asbjørn; Robertson, David G. Handbook of Conspiracy Theory and Contemporary Religion. Brill Handbooks on Contemporary Religion. 17. Leiden: Brill Publishers. pp. 407–422. doi:10.1163/9789004382022_020. ISBN 978-90-04-38150-6. Conspiracy theories often function as popular conduits of ethno-religious hatred and conflict. 
  32. ^ Göknar, Erdağ (). „Conspiracy Theory in Turkey: Politics and Protest in the Age of "Post-Truth" by Julian de Medeiros (review)”. The Middle East Journal (în engleză). 73 (2): 336–337. 
  33. ^ a b c d e Thresher-Andrews, Christopher (). „An introduction into the world of conspiracy” (PDF). PsyPAG Quarterly. 1 (88): 5–8. doi:10.53841/bpspag.2013.1.88.5. 
  34. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite SimelelaVenter2015
  35. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite BurtonGiddy2015
  36. ^ Tollefson, Jeff (). „Tracking QAnon: how Trump turned conspiracy-theory research upside down” (PDF). Nature. Vol. 590. pp. 192–193. doi:10.1038/d41586-021-00257-y Accesibil gratuit. LCCN 12037118. PMID 33542489. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  37. ^ Crossley, James (septembrie 2021). „The Apocalypse and Political Discourse in an Age of COVID”. Journal for the Study of the New Testament⁠(d). 44 (1): 93–111. doi:10.1177/0142064X211025464 Accesibil gratuit. 
  38. ^ „QAnon reshaped Trump's party and radicalized believers. The Capitol siege may just be the start”. The Washington Post. . 
  39. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite BrossardShanahan2007
  40. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite GlickBooth2014
  41. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite PrematungeCorace2012
  42. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Douglas 538–542
  43. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Brotherton2015-2
  44. ^ a b Barkun 2003, p. 58.
  45. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Camp 1997
  46. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Goldberg 2001
  47. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Fenster 2008
  48. ^ a b c d e Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite van ProoijenDouglas2018
  49. ^ a b c d Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite SunsteinVermeule2009
  50. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Brotherton2015-i
  51. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite LewandowskyCook2020
  52. ^ Oxford English Dictionary Second Edition on CD-ROM (v. 4.0), Oxford University Press, 2009, s.v. 4
  53. ^ Johnson, Allen (iulie 1909). „Reviewed Work: The Repeal of the Missouri Compromise: Its Origin and Authorship by P. Orman Ray”. The American Historical Review⁠(d). 14 (4): 835–836. doi:10.2307/1837085. hdl:2027/loc.ark:/13960/t27948c87 Accesibil gratuit. JSTOR 1837085. The claim that Atchison was the originator of the repeal may be termed a recrudescence of the conspiracy theory first asserted by Colonel John A. Parker of Virginia in 1880. 
  54. ^ Robertson, Lockhart; Association of Medical Officers of Asylums and Hospitals for the Insane (London, England); Medico-psychological Association of Great Britain and Ireland; Royal Medico-psychological Association (aprilie 1870). Maudsley, Henry; Sibbald, John, ed. „The Report of a Quarterly Meeting of the Medico-Psychological Association, held in London at the Royal Medico-Chirurgical Society, by permission of the President and Council, on the 27th January, 1870. [in Part IV. Psychological News.]”. The Journal of Mental Science. London: Longman, Green, Longman, & Roberts⁠(d). XVI (73). OCLC 4642826321. The theory of Dr. Sankey as to the manner in which these injuries to the chest occurred in asylums deserved our careful attention. It was at least more plausible that the conspiracy theory of Mr. Charles Reade, and the precautionary measure suggested by Dr. Sankey of using a padded waistcoat in recent cases of mania with general paralysis—in which mental condition nearly all these cases under discussion were—seemed to him of practical value. 
  55. ^ a b Bristed, C. A. (). „English Insincerity on the Slavery Question”. The New York Times. p. 3. Accesat în . 
  56. ^ Starcevic, Vladan; Brakoulias, Vlasios (). „'Things are not what they seem to be': A proposal for the spectrum approach to conspiracy beliefs”. Australasian Psychiatry. 29 (5): 535–539. doi:10.1177/10398562211008182 Accesibil gratuit. PMID 33852369. 
  57. ^ Blaskiewicz, Robert (). „Nope, It Was Always Already Wrong”. The Skeptical Inquirer. Committee for Skeptical Inquiry. Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ McKenzie-McHarg, Andrew (2019) "Conspiracy Theory: The Nineteenth-Century Prehistory of a Twentieth-Century Concept", pp. 78, 76. In Joseph E. Uscinski (ed) Conspiracy Theories & the People Who Believe Them. New York: Oxford University Press.
  59. ^ Monbiot, George (). „'You're going to call me a Holocaust denier now, are you?': George Monbiot comes face to face with his local conspiracy theorist”. The Guardian (în engleză). Accesat în . 
  60. ^ Robert Brotherton (). „Chapter 4”. Suspicious Minds: Why We Believe Conspiracy Theories. Bloomsbury Publishing. ISBN 978-1-4729-1564-1. 
  61. ^ deHaven-Smith, Lance (). Conspiracy Theory in America. University of Texas Press. p. 3. ISBN 9780292743793. Arhivat din original la . Accesat în . The term 'conspiracy theory' did not exist as a phrase in everyday American conversation before 1964. ... In 1964, the year the Warren Commission issued its report, The New York Times published five stories in which 'conspiracy theory' appeared. 
  62. ^ Butter, Michael (). „There's a conspiracy theory that the CIA invented the term 'conspiracy theory' – here's why”. The Conversation. The Conversation Trust (UK) Limited. Accesat în . 
  63. ^ a b c Barkun, Michael (octombrie 2016). Campion-Vincent, Véronique; Renard, Jean-Bruno, ed. „Conspiracy Theories as Stigmatized Knowledge”. Diogenes⁠(d). 62 (3–4): 114–120. doi:10.1177/0392192116669288. LCCN 55003452. 
  64. ^ Brotherton, Robert (). „Towards a definition of 'conspiracy theory'” (PDF). PsyPAG Quarterly. 1 (88): 9–14. doi:10.53841/bpspag.2013.1.88.9. Arhivat din original (PDF) la . A conspiracy theory is not merely one candidate explanation among other equally plausible alternatives. Rather, the label refers to a claim which runs counter to a more plausible and widely accepted account... invariably at odds with the mainstream consensus among scientists, historians, or other legitimate judges of the claim's veracity. 
  65. ^ a b c d e f g h i Brotherton, Robert (). „Towards a definition of 'conspiracy theory'” (PDF). PsyPAG Quarterly. 1 (88): 9–14. doi:10.53841/bpspag.2013.1.88.9. Arhivat din original (PDF) la . 
  66. ^ „History's greatest conspiracy theories”. The Daily Telegraph. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  67. ^ J. Byford (). Conspiracy Theories: A Critical Introduction. Springer. pp. 7–8. ISBN 978-0-230-34921-6. 
  68. ^ Camp, Gregory S. (). Selling Fear: Conspiracy Theories and End-Times Paranoia. Commish Walsh. ASIN B000J0N8NC. 
  69. ^ Goldberg, Robert Alan (). Enemies Within: The Culture of Conspiracy in Modern America. Yale University Press. ISBN 978-0-300-09000-0. Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ Fenster, Mark (). Conspiracy Theories: Secrecy and Power in American Culture (ed. 2nd). University of Minnesota Press. ISBN 978-0-8166-5494-9. 
  71. ^ Adam M. Enders, "Conspiratorial Thinking and Political Constraint". Public Opinion Quarterly 83.3 (2019): 510–533.
  72. ^ Robert Brotherton (). „Introduction”. Suspicious Minds: Why We Believe Conspiracy Theories. Bloomsbury Publishing. ISBN 978-1-4729-1564-1. 
  73. ^ West, Harry G.; Sanders, Todd (). Transparency and conspiracy: ethnographies of suspicion in the new world order. Duke University Press. p. 4. ISBN 978-0-8223-3024-0. Arhivat din original la . Accesat în . 
  74. ^ a b Kahn, Brian (). „There's a Damn Good Chance Your Neighbor Thinks Chemtrails Are Real”. Gizmodo Earther. Arhivat din original la . Accesat în . 
  75. ^ Wood, M. (). „Has the Internet been good for conspiracy theorising?” (PDF). Psychology Postgraduate Affairs Group (PsyPAG) Quarterly (88): 31–33. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  76. ^ Ballatore, A. (). „Google chemtrails: A methodology to analyze topic representation in search engine results”. First Monday⁠(d). 20 (7). doi:10.5210/fm.v20i7.5597 Accesibil gratuit. Arhivat din original la . Accesat în . 
  77. ^ Enders, Adam M.; Smallpage, Steven M.; Lupton, Robert N. (). „Are All 'Birthers' Conspiracy Theorists? On the Relationship Between Conspiratorial Thinking and Political Orientations”. British Journal of Political Science. 50 (3): 849–866. doi:10.1017/s0007123417000837. 
  78. ^ Sweek, Joel (octombrie 2006). „Michael Barkun. A Culture of Conspiracy: Apocalyptic Visions in Contemporary America. Berkeley: University of California Press, 2003. xii+243 pp. $24.95 (cloth)”. The Journal of Religion. 86 (4): 691–692. doi:10.1086/509680. 
  79. ^ Hunt, Albert R. (). „Republicans Ride Theories of the Fringe”. The New York Times (în engleză). Bloomberg News⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  80. ^ „Even If It's 'Bonkers,' Poll Finds Many Believe QAnon And Other Conspiracy Theories”. NPR⁠(d). 
  81. ^ Muirhead, Russell; Rosenblum, Nancy L. (). „Will Reality Bite Back: Conspiratorial Fictions and the Assault on Democracy”. The Forum (în engleză). 18 (3): 415–433. doi:10.1515/for-2020-2016 Accesibil gratuit. 
  82. ^ Muirhead, Russell; Rosenblum, Nancy L. (). A Lot of People Are Saying: The New Conspiracism and the Assault on Democracy. Princeton University Press. doi:10.2307/j.ctv941trn. ISBN 978-0-691-18883-6. JSTOR j.ctv941trn. 
  83. ^ Jesse Walker⁠(d), The United States of Paranoia: A Conspiracy Theory (2013) excerpt and text search Arhivat în , la Wayback Machine.
  84. ^ Barkun 2003, p. 6.
  85. ^ Marcus, B.K. (). „Radio Free Rothbard”. Journal of Libertarian Studies. 20 (1): 17–51. Accesat în . 
  86. ^ Barkun 2003, p. 7.
  87. ^ Achbar, Mark, ed. (). Manufacturing Consent: Noam Chomsky and the MediaNecesită înregistrare gratuită. Black Rose Books Ltd. p. 131. ISBN 978-1-55164-002-0. 
  88. ^ Jack Z. Bratich (). Conspiracy Panics: Political Rationality and Popular Culture. State University of New York Press, Albany. pp. 98–100. ISBN 9780791473344. Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ Jovan Byford (). Conspiracy Theories: A Critical Introduction. Palgrave MacMillan. pp. 25–27. ISBN 9780230349216. Arhivat din original la . Accesat în . 
  90. ^ Brotherton, Robert; French, Christopher C. (). „Belief in Conspiracy Theories and Susceptibility to the Conjunction Fallacy”. Applied Cognitive Psychology. 28 (2): 238–248. doi:10.1002/acp.2995 Accesibil gratuit. 
  91. ^ a b Birchall, Clare (). „Cultural studies on/as conspiracy theory”. În Birchall, Clare. Knowledge goes pop from conspiracy theory to gossip. Oxford, New York: Berg. ISBN 978-1-84520-143-2. 
  92. ^ Birchall, Clare (). „Just because you're paranoid, doesn't mean they're not out to get you”. Culture Machine, Deconstruction Is/In Cultural Studies. 6. Arhivat din original la . Accesat în . 
  93. ^ Peter Knight (). Conspiracy Theories in American History: An Encyclopedia. ABC-CLIO. pp. 730–. ISBN 978-1-57607-812-9. Arhivat din original la . Accesat în . 
  94. ^ Bjerg, Ole (). „Conspiracy Theory: Truth Claim or Language Game?”. Theory, Culture & Society. 34 (1): 7–8. doi:10.1177/0263276416657880. hdl:10398/815ad149-79b0-4000-9d07-327893a24ee6 Accesibil gratuit. Accesat în . It also seems to be the case that the way we normally use the term conspiracy theory excludes instances where the theory has been generally accepted as true...Just as the Watergate scandal is now part of the official account of the Nixon administration, the NSA monitoring practices are arguably also part of our present understanding of the way that US intelligence works and neither thus qualify as 'conspiracy theories' anymore. The point here is that when we employ the term 'conspiracy theory' in actual language use, we are implicitly assuming and implying that the claims advanced by the theory are not true. 
  95. ^ Ron Rosenbaum (). „Ah, Watergate”. New Republic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  96. ^ Bigliardi, Stefano (). „Who's Afraid Of Conspiracy Theory Theory?”. Skeptical Inquirer⁠(d). Amherst, New York: Center for Inquiry⁠(d). 
  97. ^ Novella, Steven, et al. The Skeptics' Guide to the Universe: How to Know What's Really Real in a World Increasingly Full of Fake. Grand Central Publishing, 2018. p. 208.
  98. ^ Nuccitelli, Dana (). „Fox News defends global warming false balance by denying the 97% consensus”. The Guardian. Accesat în . 
  99. ^ a b c d Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Goertzel20102
  100. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite DouglasUscinski20192
  101. ^ a b c d e Goertzel, Ted (). „Conspiracy theories in science”. EMBO Reports. 11 (7): 493–499. doi:10.1038/embor.2010.84. PMC 2897118 Accesibil gratuit. PMID 20539311. 
  102. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Thresher-Andrews20132
  103. ^ Simelela, Nono; Venter, W. D. Francois; Pillay, Yogan; Barron, Peter (). „A Political and Social History of HIV in South Africa”. Current HIV/AIDS Reports. 12 (2): 256–261. doi:10.1007/s11904-015-0259-7. PMID 25929959. 
  104. ^ Burton, Rosie; Giddy, Janet; Stinson, Kathryn (). „Prevention of mother-to-child transmission in South Africa: an ever-changing landscape”. Obstetric Medicine. 8 (1): 5–12. doi:10.1177/1753495X15570994. PMC 4934997 Accesibil gratuit. PMID 27512452. 
  105. ^ Dominique Brossard; James Shanahan; T. Clint Nesbitt (). The Media, the Public and Agricultural Biotechnology. CABI. pp. 343, 353. ISBN 978-1-84593-204-6. 
  106. ^ a b c Glick, Michael; Booth, H. Austin (). „Conspiracy ideation”. The Journal of the American Dental Association. 145 (8): 798–799. doi:10.1016/S0002-8177(14)60181-1. PMID 25082925. 
  107. ^ Prematunge, Chatura; Corace, Kimberly; McCarthy, Anne; Nair, Rama C.; Pugsley, Renee; Garber, Gary (). „Factors influencing pandemic influenza vaccination of healthcare workers—A systematic review”. Vaccine. 30 (32): 4733–4743. doi:10.1016/j.vaccine.2012.05.018. PMID 22643216. 
  108. ^ "Top 5 New Diseases: Media Induced Post-traumatic Stress Disorder (MIPTSD)," The New Disease: A Journal of Narrative Pathology 2 (2004), (accesat pe 7 iunie 2005). apud Lance Boyle Truthers: the Mental Health Headache Arhivat în , la Wayback Machine., The Westminster Journal, 27 decembrie 2007.

Bibliografie suplimentară