În zilele noastre, Werner von Siemens a devenit un subiect larg discutat de interes atât pentru experți, cât și pentru publicul larg. De la origini și până la impactul său asupra societății actuale, Werner von Siemens a făcut obiectul a numeroase cercetări și dezbateri în diferite domenii. În acest articol, vom explora în detaliu importanța lui Werner von Siemens, analizând diferitele sale perspective și oferind o viziune cuprinzătoare asupra relevanței sale în lumea contemporană. De la influența sa asupra culturii populare până la impactul său asupra economiei globale, Werner von Siemens merită o atenție detaliată și critică pentru a înțelege adevărata sa acoperire în societatea noastră.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în martie 2010 |
Werner von Siemens (n. , Lenthe(d), Regatul Hanovra – d. , Charlottenburg(d), Regatul Prusiei, Imperiul German) a fost inginer, inventator și industriaș german. Fondează în anul 1847 împreună cu un alt industriaș, Halske, Societatea Siemens-Halske cu obiect de activitate instalarea liniilor telegrafice.
Are mari contribuții în domeniul mașinilor și acționărilor electrice cum ar fi: indusul în dublu T care a crescut randamentul generatoarelor și motoarelor electrice (1856), primul alternator electric (1878), principiul autoexcitației generatoarelor de curent continuu (1867), principiul reversibilității mașinilor electrice (1867).
A construit primul tramvai cu alimentare electrică prin cele două șine (1870), prima locomotivă electrică (1879) și primul război de țesut cu acționare electrică (1879).
Siemens este cel care propune watt-ul ca unitate de putere (1882). De asemenea, el este cel care dă denumirea de electrotehnică pentru electricitatea tehnică.
Alte invenții de importanță majoră în electrotehnică și nu numai: aparat telegrafic indicator cu întrerupere automată (1846); folosirea gutapercii ca material izolant (1847), folosită ulterior la fabricarea primelor cabluri submarine de telegrafie; semnalizatorul electric de incendiu (1848); cuptorul cu arc electric pentru oțelării (1878); pirometrul cu rezistență pentru măsurarea temperaturilor înalte (1880); ascensorul cu acționare electrică (1880); fotometrul cu seleniu (1887).
De asemenea, și-a adus contribuții importante privind legislația germană privind brevetele de invenție.
(Bibliografie: Reviste vechi de "Știință și tehnică", manuale de fizică).
|title=
(ajutor)