Ștefan Bălan

În acest articol, vom explora cu atenție subiectul Ștefan Bălan, cu scopul de a oferi o viziune amplă și completă asupra importanței și relevanței sale în contextul actual. Printr-o analiză aprofundată, vom aborda diverse perspective și abordări care vor permite cititorului să înțeleagă pe deplin complexitatea și implicațiile Ștefan Bălan în diferite contexte. În acest sens, vom aprofunda în aspecte fundamentale legate de Ștefan Bălan, oferind informații relevante, date statistice și opinii ale experților care vor îmbogăți cunoștințele în jurul acestui subiect. În plus, vom examina cazuri practice și experiențe personale care vor ilustra în mod concret influența Ștefan Bălan în societatea contemporană. Acest articol va fi, fără îndoială, o lectură esențială pentru cei interesați să înțeleagă profund diferitele dimensiuni ale Ștefan Bălan.

Ștefan Bălan
Date personale
Născut1 ianuarie 1913
Brăila, România
Decedat26 martie 1991, (78 de ani)
București, România
CopiiȘtefan-Florin Bălan [1]
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2]
limba română Modificați la Wikidata
Președinte al Comisiei de Stat a Standardizării
Președinte al Comitetului de Stat pentru Tehnică
În funcție
1952 – 1955
Președinte al Comitetului Executiv al Sfatului Popular București
Ministru al Construcțiilor
În funcție
1956 – 1958
Ministru al Învățământului și Culturii
În funcție
23 martie 1958 – 19 august 1969
Membru supleant al CC al PCR
În funcție
1965 – 1969
PremiiPremiul de Stat
Partid politicPartidul Comunist din România
Alma materUniversitatea Politehnica din București
Cunoscut pentruLexiconul Tehnic Român
Profesieinginer
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Membru supleant al C.C. al P.C.R.

Ștefan Bălan (n. 1 ianuarie 1913, Brăila – d. 26 martie 1991, București) a fost un profesor universitar român, inginer doctor docent, membru titular al Academiei Române.[3]:p. 75

A fost din 1958 ministru adjunct al Învățământului și Culturii, iar din 23 martie 1963 titularul acestui departament (până în 19 august 1969)[4]. Anterior ocupase funcțiile de președinte al Comisiei de Stat a Standardizării, președinte al Comitetului de Stat pentru Tehnică (1952-1955), președinte al Comitetului Executiv al Sfatului Popular București, ministru al Construcțiilor (1956-1958). Între 1965-1969 a fost membru supleant al CC al PCR.

Distincții

  • Laureat al Premiului de Stat, pentru contribuția sa la întocmirea Lexiconului Tehnic Român.
  • Ordinul Muncii clasa I (31 mai 1957) „pentru merite deosebite în muncă, cu ocazia celui de al II-lea Congres al Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor din Republica Populară Romînă”[5]
  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[6]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”[7]
  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[8]
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a III-a (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Partidului Comunist din România, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[9]

Lucrări publicate

  • Lexiconul Tehnic Român (1949 - 1955) - coordonator și coautor
  • Lexiconul Tehnic Romîn (1957 - 1968) - coordonator și coautor
  • Galileo Galilei (1957)
  • Mecanică teoretică (1959) - în colaborare cu Victor Vâlcovici, Radu Voinea ș.a.
  • Cromoplasticitatea (1963) - în colaborare
  • Încercarea construcțiilor (1965, traducere în limba franceză în 1970)
  • Din istoria mecanicii (1966) - în colaborare cu I. Ivanov
  • Complemente de mecanică teoretică (1975)
  • Calculul structurilor în domeniul plastic. Momente independente (1976)
  • Optimizări (1979) - în colaborare cu V. Petcu
  • Dicționar cronologic al științei și tehnicii universale (1979) - coordonator și coautor

Note

  1. ^ Un secol de la nașterea lui Ștefan Bălan, personalitate de seamă a științei și învățământului superior de construcții din România, Mihai Alexandrescu, Ștefan‑Florin Bălan, în Studii și comunicări DIS, vol. VII, 2014, pp. 105 - 124
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010
  4. ^ http://www.legestart.ro/Decretul-580-1969-eliberarea-tovarasului-Stefan-Balan-functia-ministru-invatamantului-numirea-tovarasului-Miron-Constantinescu-functia-ministru-invatamintului-(NzU0NDA-).htm
  5. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 249 din 31 mai 1957 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor ingineri și tehnicieni, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 16, 19 iunie 1957, p. 120.
  6. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 180.
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 412.
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 91.
  9. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 339 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 158.

Bibliografie

  • *** - Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982
  • Florica Dobre (coordonator): Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45–0486–X, S. 61 (PDF; 12,1 MB).

Vezi și

Legături externe


Predecesor:
Gheorghe Vidrașcu 		Primar al Bucureștiului
martie 1955 - ianuarie 1956 		Succesor:
Anton Vlădoiu