Calcifediol

În articolul următor, vom explora în detaliu subiectul Calcifediol și impactul acestuia asupra diferitelor zone ale societății. De la origine până la evoluția actuală, vom analiza influența acesteia asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, precum și în domeniile profesional și educațional. Cu o privire critică și reflexivă, vom examina diferitele aspecte legate de Calcifediol, de la consecințele sale până la oportunitățile pe care le oferă. Prin interviuri, cercetări și exemple concrete, ne vom scufunda în acest subiect pentru a înțelege relevanța și posibilele implicații ale acestuia. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și anchetă despre Calcifediol!

Calcifediol
Identificare
Număr CAS19356-17-3
ChEMBLCHEMBL1040
PubChem CID5283731
Formulă chimicăC₂₇H₄₄O₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară400,334 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Calcifediolul (de asemenea denumit și calcidiol și 25-hidroxicolecalciferol)[3] este un secosteroid sintetizat la nivel hepatic în urma reacției de hidroxilare a vitaminei D3 (colecalciferol) în prezența enzimei colecalciferol-25-hidroxilaza. Nivelul de calcifediol din organism indică nivelul de vitamină D disponibilă.[4][5] În urma unui aport zilnic tipic de vitamină D3, conversia totală a acesteia la calcifediol durează aproximativ 7 zile.[6]

Calcifediolul este transformat la rândul său la nivelul rinichilor, în prezența enzimei 25(OH)D-1α-hidroxilaza, la calcitriol (1,25-(OH)2D3), un hormon secosteroid care de fapt reprezintă forma activă a vitaminei D. O altă cale de metabolizare renală convertește calcifediolul la 24-hidroxicalcidiol prin hidroxilare în poziția 24.[7][8]

Note

  1. ^ a b „Calcifediol”, Calcifediol (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Calcifediol”, Calcifediol (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ "Nomenclature of Vitamin D. Recommendations 1981. IUPAC-IUB Joint Commission on Biochemical Nomenclature (JCBN) Arhivat în , la Wayback Machine." reprodus pe site-ul Queen Mary, University of London. Accesat pe 12 septembrie 2020.
  4. ^ Heaney RP (decembrie 2004). „Functional indices of vitamin D status and ramifications of vitamin D deficiency”. The American Journal of Clinical Nutrition. 80 (6 Suppl): 1706S–9S. doi:10.1093/ajcn/80.6.1706SAccesibil gratuit. PMID 15585791. 
  5. ^ Theodoratou E, Tzoulaki I, Zgaga L, Ioannidis JP (aprilie 2014). „Vitamin D and multiple health outcomes: umbrella review of systematic reviews and meta-analyses of observational studies and randomised trials”. BMJ. 348: g2035. doi:10.1136/bmj.g2035. PMC 3972415Accesibil gratuit. PMID 24690624. 
  6. ^ Heaney RP, Armas LA, Shary JR, Bell NH, Binkley N, Hollis BW (iunie 2008). „25-Hydroxylation of vitamin D3: relation to circulating vitamin D3 under various input conditions”. The American Journal of Clinical Nutrition. 87 (6): 1738–42. doi:10.1093/ajcn/87.6.1738Accesibil gratuit. PMID 18541563. 
  7. ^ Bender DA, Mayes PA (). „Micronutrients: Vitamins & Minerals”. În Rodwell VW, Murray RF, Harper HW, Granner DK, Mayes PA. Harper's Illustrated Biochemistry. New York: Lange/McGraw-Hill. pp. 492–3. ISBN 978-0-07-146197-9.  Retrieved December 10, 2008 through Google Book Search.
  8. ^ Institute of Medicine (). „Vitamin D”. Dietary Reference Intakes for Calcium, Phosphorus, Magnesium, Vitamin D, and Fluoride. Washington, D.C: National Academy Press. p. 254. doi:10.17226/5776. ISBN 978-0-309-06403-3. PMID 23115811.