În acest articol, dorim să explorăm Gheorghe Chițu și să aprofundăm diferitele sale aspecte și semnificații. Gheorghe Chițu este un subiect care a captat atenția multor oameni astăzi și a generat un mare interes în societate. Pe parcursul acestui articol, vom analiza diferite abordări și puncte de vedere asupra Gheorghe Chițu, precum și importanța acestuia în diferite contexte și domenii de studiu. Vom examina, de asemenea, evoluția sa în timp și modul în care a afectat viața de zi cu zi a oamenilor. Pe scurt, ne vom adânci în lumea lui Gheorghe Chițu pentru a înțelege relevanța și influența sa asupra societății moderne.
Gheorghe Chițu | |||
![]() | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 24 august 1828 Oboga, județul Olt, Țara Românească | ||
Decedat | 27 octombrie 1897, (69 de ani) Mirila, județul Olt, Regatul României | ||
Cetățenie | ![]() ![]() | ||
Ocupație | politician, publicist | ||
Limbi vorbite | limba română ![]() | ||
Deputat al României ![]() | |||
Partid politic | Partidului Național Liberal | ||
Alma mater | Universitatea din Viena | ||
| |||
Semnătură | |||
![]() | |||
Modifică date / text ![]() |
Gheorghe Chițu (n. , Oboga, Olt, România – d. , Mirila, Bobicești, Olt, România) a fost un om politic și publicist român din secolul al XIX-lea, membru fondator al Partidului Național Liberal din România, la 24 mai 1875.
A fost membru al guvernelor: Manolache Costache Epureanu (2), Ion C. Brătianu (1) și Ion C. Brătianu (4), ocupând varii portofolii.
A fost ministru de finanțe al României între anii 1881-1882 și primul primar al Craiovei între anii 1862-1864[1] și membru titular al Academiei Române.[2]
Ca Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, liberalul Gheorghe Chițu este cel care îl destituie la 3 iunie 1876 pe Mihai Eminescu din funcția de revizor școlar, înlocuindu-l cu Al. Dârzău, directorul Școlii Trei Ierarhi.
Tot el, la 16 iulie 1876, îi trimite prim-procurorului din Iași o petiție prin care solicită chemarea lui Mihai Eminescu în judecată ca urmare a raportului lui Dimitrie Petrino.
De amintit totuși că Gheorghe Chițu este cel care îl reintegrează în octombrie 1884 pe Titu Maiorescu la Universitatea din București. Aceasta după actul ministrului de instrucție din 1871-1874, generalul Tell, prin care se considerau demisionați de la catedră profesorii universitari din Iași care erau în același timp deputați și luau parte la ședințele Camerei.
Un bulevard din Craiova îi poartă în prezent numele.[3]
Predecesor: Ion C. Brătianu |
Ministrul de finanțe 1 decembrie 1881 – 25 ianuarie 1882 |
Succesor: Gheorghe Lecca |