Marin Sorescu

Aspect mută în bara laterală ascunde
Marin Sorescu
Date personale
Născut29 februarie 1936 Modificați la Wikidata
Bulzești, România Modificați la Wikidata
Decedat8 decembrie 1996 (60 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, dramaturg, prozator, eseist, om politic
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Partid politicpolitician independent  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Colegiul Național "Frații Buzești" Craiova
Activitatea literară
Activ ca scriitor1964-1996
Specie literarădrama, eseu, poezie, proza
Operă de debutSingur printre poeți (1964)
Opere semnificativeIona
Membru titular al Academiei Române
Cariera politică
Ministru al culturii Modificați la Wikidata
În funcție
25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995
Precedat dePetre Sălcudeanu
Succedat deViorel Mărginean
Partid politicIND
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
  

Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936, Bulzești, Bulzești, Dolj, România – d. 8 decembrie 1996, București, România) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române. În cariera politică, a ocupat funcția de ministru al Culturii între anii 1993 și 1995, fără afiliere politică.

S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic, după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). A tradus versuri ale lui Boris Pasternak.

În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1992, în urma unei scrisori semnate de mai mulți redactori ai revistei.

În 1992, și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza ”Insolitul ca energie creatoare, cu exemple din literatura română”.

Acesta a scris poezia intitulată "Harta" prin care se descrie pe sine , alegând metafore greu de descifrat. Poezia aceasta face parte din volumul Tinerețea lui Don Quijote(1968).

Biografie

Marin Sorescu a fost fiul lui Ștefan Sorescu și al Nicoliței (născută Ionescu), țărani din Bulzești. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova; în continuare a studiat la Școala medie militară din Predeal. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, la Facultatea de Filologie (1955-1960), licențiat în limbi moderne. A fost membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa - SUA.

Opera

Poezia

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.

Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.

Marin Sorescu a excelat în poezii parodice, a dat aproape echivalențe la versuri de Maria Banuș, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, a compus excelente parodii la cantecele lui Miron Radu Paraschivescu, versurile lui Ion Horea, Victor Felea, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Eugen Frunză, Nicolae Stoian, Toma George Maiorescu...

Într-o postfață la volumul Tinerețea lui Don Quijote, Marin Sorescu susține că actul poetic constă în a avea curajul să-ți dezvălui subiectivitatea, „sufletul până în cutele lui cele mai întunecoase, spaimele și năzuințele cele mai intime” cu aspirația de a ieși din contingent, asemenea păsării care, petrecându-și majoritatea timpului într-un copac, nu cântă numai în și numai despre copac. Poezia trebuie să fie clară, nu coborâtă la nivelul comun de înțelegere, pe cât posibil concisă, spre a avea parte de o critică lungă și personală, originală fără ostentație. Cam toate aceste însușiri se pot recunoaște în poezia sa, de predilecție în versuri albe, comunicative, adesea presărate cu ironii și autoironii, într-un limbaj care nu ocolește familiaritatea în sens filistin...(Al. Piru, op. cit. pp. 175-176).

Înainte de 1989 nu a putut să apară volumul „Poezii alese de cenzură” (1991), dintre care cea mai cunoscută este poezia Casa sub observație.

Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea scriitorului au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Dramaturgia

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Paracliserul întruchipează tragedia artistului creator consumat de propria-i flacără ce nu lasă în trecerea sa prin lume decât impalpabile vestigii, niște „vorbe pe pereți.” Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, precum în Există nervi, teatrul istoric (în A treia țeapă și Răceala) sau comedii, precum Vărul Shakespeare, al căror armă primordială este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană.

Volume publicate

Poezii

Literatură pentru copii

Romane

Teatru

Publicistică

Traduceri

Varia

Ediții în limbi străine

Studii critice despre opera soresciană

Distincții

Referințe

  1. ^ a b c d Marin Sorescu, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017 
  2. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în 1 aprilie 2021 
  3. ^ a b Marin Sorescu, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017 
  4. ^ a b Marin Sorescu, Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ a b Marin Sorescu, Autoritatea BnF 
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  7. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S
  8. ^ Alex Ștefănescu, Ultimul Marin Sorescu, Cultura, nr. 266, 24 martie 2010 Arhivat în 7 februarie 2019, la Wayback Machine. accesat la 6 februarie 2019
  9. ^ Al. Piru, Poezia românească contemporană. 1950-1975. Vol. 2. București, Editura Eminescu, 1975, pp. 172-190
  10. ^ Teatrul cu un singur personaj, 22 iunie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013

Legături externe