Subiectul Tăul fără fund de la Băgău este unul care a captat atenția multor oameni în ultimii ani. De la apariția sa, Tăul fără fund de la Băgău a generat o dezbatere continuă în diferite sectoare ale societății, fie în sfera academică, politică, economică sau culturală. Opiniile cu privire la Tăul fără fund de la Băgău variază foarte mult, iar impactul său a devenit evident în diferite sfere. În acest articol, vom explora diverse perspective asupra Tăul fără fund de la Băgău și influența sa astăzi, precum și relevanța sa istorică. În plus, vom analiza rolul pe care Tăul fără fund de la Băgău îl joacă în viața de zi cu zi a oamenilor și în societate în ansamblu.
Tăul fără fund de la Băgău | |
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie) | |
Localizarea rezervației pe harta țării | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Cel mai apropiat oraș | Aiud |
Coordonate | 46°19′50″N 23°48′31″E / 46.33056°N 23.80861°E[1] |
Suprafață | 7,40 ha |
Înființare | 1969, declarat în 2000 |
Modifică date / text ![]() |
Tăul fără fund de la Băgău este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Alba, pe teritoriul administrativ al comunei Lopadea Nouă.
Aria naturală se află în partea nord-estică a județului Alba (în estul râului Mureș și cea nord-estică a satului Băgău, lângă drumul județean (DJ107E), care leagă orașul Aiud de localitatea Lopadea Nouă[2].
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000[3] (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 7,40 de hectare[4].
Aria protejată Tăul fără fund este inclusă în situl Natura 2000 - Băgău[5] și reprezintă o arie naturală de interes peisagistic (ochiuri de apă, lacul și zona împrejmuitoare, turbării) ce adăpostește floră și faună specifică mlaștinilor.
În arealul rezervației este semnalată prezența mai multor specii floristice (arbori, arbusti și ierburi), printre care stejar (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus), mesteacăn pufos (Betula pubescens), păducel (Crataegus monogyna), roua-cerului (Drosera rotundifolia) sau moșișoare (Liparis loeselii).
În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel: