În acest articol vom aborda problema Teoria cinetică a gazelor, care a câștigat o mare relevanță în ultimii ani. Teoria cinetică a gazelor este un subiect care a stârnit interesul experților și al publicului larg, datorită impactului pe care îl are asupra diverselor zone ale societății. Pe parcursul acestui articol vom explora diferite aspecte ale Teoria cinetică a gazelor, de la origini până la implicațiile sale actuale. De asemenea, vom analiza diferitele perspective și abordări care au fost dezvoltate în jurul acestui subiect, pentru a oferi o viziune largă și completă asupra Teoria cinetică a gazelor. Fără îndoială, acesta este un subiect captivant care promite să genereze o dezbatere îmbogățitoare și să arunce lumină asupra unor probleme fundamentale pentru înțelegerea realității actuale.
În cadrul fizicii statistice, teoria cinetică a gazelor studiază comportarea macroscopică a gazelor pornind de la studiul statistic al dinamicii particulelor componente. Inițiatorii acestui studiu au fost James Clerk Maxwell și Ludwig Boltzmann utilizând teoria probabilităților[1]. Analiza teoretică a mișcării browniene efectuată de Albert Einstein în 1905, pe baza datelor experimentale existente atunci, a arătat că teoria cinetică este un argument în favoarea existenței atomilor și moleculelor.
Abordarea probabilistă a teoriei cinetice necesită renunțarea la urmărirea individuală a fiecărei molecule sau atom și înlocuirea ei cu studiul unui colectiv statistic având un număr imens de particule. Tratarea statistică a mișcărilor colective haotice ale microparticulelor permite corelarea cu proprietățile macroscopice ale sistemului termodinamic, obținute experimental[2].
Gazul este considerat ca fiind alcătuit din molecule monoatomice, biatomice sau poliatomice, care sunt supuse la anumite interacțiuni și anume: interacțiunile electromagnetice (cum ar fi forțele van der Waals), ciocnirile dintre particule și dintre particule și pereții recipientului care conține gazul.
Se fac următoarele aproximări:
Dacă descompunem viteza unei molecule după cele trei axe:
atunci concentația de particule (molecule pe unitatea de volum) este:
Dar, conform teoremei lui Pitagora:
deci
cu
și