În lumea de astăzi, Gheorghe Crețeanu a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. În ultimii ani, interesul pentru Gheorghe Crețeanu a crescut, generând o dezbatere în jurul implicațiilor și repercusiunilor sale în diverse domenii. De la sfera politică la cea culturală, Gheorghe Crețeanu a stârnit interesul academicilor, activiștilor, politicienilor și cetățenilor de rând. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Gheorghe Crețeanu, analizând impactul său, evoluția sa și posibilele soluții pentru a aborda provocările pe care le ridică.
Gheorghe Crețeanu a fost un politician român din secolul al XIX-lea, ministru interimar în guvernul Ion Ghica de la București (între 11 octombrie 1859 - 28 mai 1860), de două ori ministru în guvernele Nicolae Kretzulescu format la București, între 6 septembrie și 11 octombrie 1859, după Mica Unire, dar înainte de unirea administrativă a Principatelor Române, dar și în guvernul Nicolae Kretzulescu (1), între 24 iunie 1862 - 11 octombrie 1863, format după unirea administrativă a Principatelor Române.
Guvernul Ion Ghica (București) 11 octombrie 1859 - 28 mai 1860 Principatul Munteniei după Mica Unire | Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministrul de interne · Vasile Alecsandri - Ministrul de externe · Constantin Steriade - Ministrul finanțelor · Gheorghe Crețeanu (interimar) - Ministrul justiției · Alexandru G. Golescu - Ministrul cultelor · Colonel Ion Cornescu și Colonel Ioan Emanoil Florescu - Ministrul de război · Ioan Bălăceanu - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) · |
---|---|
Guvernul Ion Ghica (Iași) 8 martie - 27 aprilie 1859 Principatul Moldovei după Mica Unire | Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministrul de interne · Vasile Alecsandri - Ministrul de externe · Eugen Alcaz - Ministrul finanțelor · Constantin Hurmuzachi - Ministrul justiției · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul cultelor · General Constantin Milicescu - Ministrul de război · · Ludovic Steege - Ministrul lucrărilor publice · · |
Guvernul Ion Ghica (1) 11 februarie - 10 mai 1866 România lui și după Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859 – 23 februarie 1866) | Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Dimitrie Ghica - Ministru de interne · Ion Ghica - Ministrul de externe · Dimitrie A. Sturdza (interimar) și Petre Mavrogheni (numit) - Ministrul finanțelor · Ioan C. Cantacuzino - Ministrul justiției · Constantin A. Rosetti - Ministrul cultelor · Maior Dimitrie Lecca - Ministrul de război · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul lucrărilor publice · |
Guvernul Ion Ghica (2) 15 iulie 1866 - 21 februarie 1867 România după Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859 – 23 februarie 1866) | Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministru de interne · George B. Știrbei - Ministrul de externe · Petre Mavrogheni - Ministrul finanțelor · Ioan C. Cantacuzino - Ministrul justiției · Constantin A. Rosetti și Ion Strat - Ministrul cultelor · Colonel Ioan Gr. Ghica, Colonel Nicolae Haralambie și General Tobias Gherghely - Ministrul de război · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul lucrărilor publice · |
Guvernul Ion Ghica (3) 18 decembrie 1870 - 11 martie 1871 România în timpul lui Carol I (24 ianuarie 1859 – 23 februarie 1866) | Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministru de interne · Nicolae Calimachi-Catargiu - Ministrul de externe · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul finanțelor · Dimitrie Cariagdi - Ministrul justiției · Nicolae Gr. Racoviță - Ministrul cultelor și instrucțiunii publice · Colonel Eustațiu Pencovici - Ministrul de război · Dimitrie Berindei - Ministrul lucrărilor publice · |