În acest articol, vom explora impactul Iulian Apostatul asupra societății contemporane. Iulian Apostatul a fost subiect de interes și dezbatere în diverse domenii ale cunoașterii, de la științe sociale la tehnologie. Influența sa a depășit granițele geografice și culturale, iar relevanța sa continuă să evolueze constant. Pe parcursul acestor pagini, vom analiza diferitele aspecte care compun prezența lui Iulian Apostatul în realitatea noastră actuală, precum și proiecția lui în viitor. De la origine și până la implicațiile sale practice, vom aprofunda într-o analiză profundă care urmărește să arunce în lumină un subiect pe cât de relevant, pe atât de inevitabil în vremurile contemporane.
Iulian Apostatul | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 18 mai 331 d. Hr. Constantinopol, Roma Antică ![]() |
Decedat | (31 de ani)[1] ![]() Mesopotamia, Irak ![]() |
Înmormântat | Tarsos ![]() |
Cauza decesului | omor (ucis în luptă[2]) ![]() |
Părinți | Julius Constantius Basilina ![]() |
Frați și surori | daughter of Julius Constantius Constantius Gallus Julia Galla ![]() |
Căsătorit cu | Helena ![]() |
Copii | Flavius ![]() |
Ocupație | politician filozof ![]() |
Limbi vorbite | limba greacă veche[3][4] limba latină[5] ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | August |
Familie nobiliară | Constantinian dynasty |
Împărat roman ![]() | |
Domnie | februarie 360 d.Hr. – iunie 363 d.Hr. |
Predecesor | Constanțiu al II-lea |
Succesor | Iovian |
Senator roman ![]() | |
Pontifex Maximus ![]() | |
Domnie | februarie 360 d.Hr. – iunie 363 d.Hr. |
Cezar ![]() | |
Domnie | |
August ![]() | |
Domnie | februarie 360 d.Hr. – iunie 363 d.Hr. |
Tribun al plebei ![]() | |
Domnie | februarie 360 d.Hr. |
Consul ![]() | |
Domnie | – |
Consul ![]() | |
Domnie | – |
Consul ![]() | |
Domnie | – |
Consul ![]() | |
Domnie | – iunie 363 d.Hr. |
Modifică date / text ![]() |
Flavius Claudius Iulianus (n. , Constantinopol, Roma Antică – d. , Mesopotamia, Irak) a fost un împărat roman care a domnit între 361 - 363, el fiind ultimul împărat roman păgân.
Născut la Constantinopol ca fiu al lui Iulius Constantinus (fratele vitreg, asasinat în 337, al lui Constantin cel Mare), Iulian este elev al lui Libanios și Maximos din Tyr. A abandonat religia creștină în 351 în favoarea unui monoteism neoplatonician. La 6 noiembrie 355 este desemnat de împăratul Constantin II caesar al provinciilor din Occident.
În februarie 360, la Luteția (astăzi, Paris), trupele din Occident îl proclamă împărat. După moartea lui Constanțiu al II-lea, la Tarsos (3 noiembrie 361), Iulian este recunoscut ca unic împărat al imperiului și vine la Constantinopol. Scurta lui domnie stă sub semnul reacției anticreștine și încercărilor de reînviere a cultelor păgâne, a obiceiurilor și moravurilor străbune. Adoptă edicte anticreștine, care-i aduc cognomenul de Apostatul. Posesor al unei vaste culturi filosofice și filologice, Iulian a lăsat o bogată și multilaterală operă literară scrisă în limba greacă.
Rănit în lupta de la Maranga, de pe fluviul Tigru, Iulian moare câteva zile mai târziu, la 26 iunie 363. Cu el se sfârșește dinastia întemeiată de Constantin cel Mare.
În 363, nu cu mult timp înainte ca Iulian să părăsească Antiohia pentru a lansa o campanie împotriva Persiei, ca urmare a efortului său de a promova alte religii decât creștinismul, a ordonat reconstrucția templului.[8] Un prieten personal al lui, Ammianus Marcellinus, a scris despre acest efort:
„Iulian s-a gândit să reconstruiască cu o cheltuială extravagantă Templul care să fie mândria Ierusalimului încă o dată și l-a angajat în acest sens pe Alypius din Antiohia. Alypius s-a apucat puternic de lucru și a fost secondat de guvernatorul provinciei atunci când bile înspăimântătoare de foc au distrus fundațiile. Aceste și-au continuat atacurile până când muncitorii, după încercări repetate, nu s-au mai putut apropia mai mult și s-a renunțat la această încercare.”—Ammianus Marcellinus
Eșecul de a reconstrui Templul a fost atribuit unui cutremur din Galileea din 363 și ambivalenței evreilor în legătură cu acest proiect. Sabotajul este o posibilitate, dar și un incendiu accidental. Intervenția divină a fost explicația preferată în rândul istoricilor creștini ai timpului.[9] Sprijinul lui Iulian acordat evreilor, venind după ostilitățile manifestate de împărații dinaintea sa, au făcut ca creștinii să-l numească „Iulian Păgânul” (sau Apostatul - Apostazia este un termen care se referă la renunțarea formală la o religie anumită de către o persoană sau mai multe).[10]
4. Constantius Chlorus | ||||||||||||||||
2. Julius Constantius | ||||||||||||||||
5. Flavia Maximiana Theodora | ||||||||||||||||
1.Julian | ||||||||||||||||
6. Julius Julianus | ||||||||||||||||
3. Basilina | ||||||||||||||||
7. (Necunoscut) | ||||||||||||||||
|titlelink=
la poziția 46 (ajutor); Verificați valoarea |titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
Predecesor: Constantius II |
Împărat Roman 361 - 363 |
Succesor: Iovian |
Predecesor: Constantius II |
Împărat Roman în est 361 - 363 |
Succesor: Iovian |