Marius Sala

Marius Sala
Date personale
Născut8 septembrie 1932 Modificați la Wikidata
Vașcău, România Modificați la Wikidata
Decedat19 august 2018 (85 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieFacultății de Filologie a Universității din București
Alma materFacultatea de Litere a Universității din București
Universitatea din Lund  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de comandor (2000) și în grad de ofițer (2009)
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Marius Sala (n. 8 septembrie 1932, Vașcău, Bihor, România – d. 19 august 2018, București, România) a fost un lingvist român, membru titular al Academiei Române din 2001 (membru corespondent din 1993), iar între 2006-2014 vicepreședinte al acestei instituții. Până în 2017 a fost director la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” din București.

Biografie

Urmează cursurile Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș (1943-1951). Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1955). Din 1953, lucrează ca cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București, actualmente Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, al cărui director este din 1994. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Fonetica și fonologia iudeospaniolei din București (1967), sub conducerea lui Iorgu Iordan. Este doctor honoris causa al universităților din Arad, Craiova, Oradea și Timișoara. Profesor invitat la universitățile din Heidelberg, Ciudad de México, Köln, Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid și Udine. Susține cursuri și seminarii la Universitatea din București, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București, Universitatea de Vest și Universitatea „Tibiscus” din Timișoara. Redactor responsabil la o serie de lucrări fundamentale: Dicționarul limbii române, Dicționarul etimologic al limbii române, Istoria limbii române, Micul dicționar academic. Este inițiatorul și coordonatorul seriilor „Etymologica” și „Limba română” de la Editura Univers Enciclopedic. Din 1990, este directorul Biroului din România al Uniunii Latine. A fost, de asemenea, director al Pavilionului României la Expo '92 de la Sevilla și comisar general al Pavilionului României la Expo '98 de la Lisabona. A fost vicepreședinte al Academiei Române.

Volume publicate

Volume (în colaborare)

Afilieri

Marius Sala despre „limba moldovenească”

În lucrarea Limbile lumii. Mică enciclopedie, redactată de către Marius Sala și Ioana Vintilă-Rădulescu (Editura Stiințifică și Enciclopedică, București, 1981), între cele 2.171 de limbi, dialecte și graiuri, vorbite și astăzi sau dispărute, de pe cinci continente, „limba moldovenească” nu este menționată. În Enciclopedia limbilor romanice, redactată de un colectiv, sub coordonarea lui Marius Sala (Editura Stiințifică și Enciclopedică, București, 1989), în care s. v. moldovean putem citi: „sub rom (d) considerat de unii lingviști sovietici (M. S. Serghievski, V. F. Sișmarev, N. G. Corlăteanu), după criterii extralingvistice, l autonomă din gr l romanice orientale”. Sunt înșirate apoi teritoriile din interiorul granițelor României unde se vorbește acest grai, precum și cele din „URSS (RSS Moldovenească integral și RSS Ucraineană parțial, enclave, și în RSFS Rusă, RSS Kirghiză și RSSA Abhază)” (p. 201). De-abia după 1990, chestiunea „limbii moldovenești” a putut fi discutată la noi de pe poziții științifice, fără compromisuri și fără menajamente. În articolul „Limba moldovenească” din Enciclopedia limbii române, realizată de un colectiv sub coordonarea lui Marius Sala și sub auspiciile Institutului de Lingvistică „Iorgu Iodan” (Editura Univers enciclopedic, București, 2001, p. 348-351) „limba moldovenească” este descrisă astfel:

„Argumentarea” existenței acestei limbi apelează la factorul extralingvistic, la evoluția separată a populațiilor de pe cele două maluri ale Prutului cauzată de expansiunea Imperiului Țarist în această parte de lume. Ca argument lingvistic se aduce influența lexicală neoslav-ă (rusă și ucraineană), uitându-se că esențială rămâne structura morfosintactică a unei limbi, iar „modele” lingvistice sunt trecătoare (barbarismele anglo-saxone de astăzi, din vorbirea unora, nu afectează cu nimic caracterul romanic și statutul limbii române!). Masivele împrumuturi din rusă, impunerea formelor regionale și arhaice ca normă, calcurile lingvistice după limbi slave pot crea monștri lingvistici din care reproducem o mostră: „Rivoluția din Octiabri a făcut-o pi fimei slobodî. Amu fimeea ari totașa drepturi ca și barbatu . E parti-n tot lucru obștesc. Eslili copchilărești o slobod pi fimei pentru lucru ista” (p. 349). Teoreticienii existenței limbii moldovenești speculează, în plus, glotonimul moldovenesc, care este unul secundar, situându-se la același nivel cu termenii: muntean, bănățean, oltean etc., ei subsumându-se celui de român(esc); după ei, însă, termenul moldovenesc ar numi o altă realitate lingvistică decât cea românească. Această teorie este contrazisă, de asemenea, de geografia lingvistică și de datele oferite de dialectologie. Nu există, în spațiul românesc, izoglose orientate pe direcția nord-sud, ci toate sunt orientate pe direcția vest-est:

Premii și distincții

Note

  1. ^ (PDF) https://www.sol.lu.se/doc/1336467366.conference.910.msOffice.1.Alf_Lombard_-_a_Mythical_Figure.doc.pdf/Alf%20Lombard%20-%20a%20Mythical%20Figure.doc.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d Marius Sala, Hrvatska enciklopedija] 
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  4. ^ Academia Română: Distincții primite de membrii Academiei Române

Legături externe

Control de autoritate