În lumea de astăzi, Pleuromutilină este un subiect care a captat atenția multor oameni din diferite părți ale lumii. De la impactul său asupra societății până la influența asupra culturii populare, Pleuromutilină a devenit un subiect de interes pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine lumea din jurul lor. Pe măsură ce Pleuromutilină continuă să evolueze și să se schimbe, este crucial să-i explorăm numeroasele fațete și să înțelegem cum ne afectează viața de zi cu zi. În acest articol, vom aborda diferite aspecte legate de Pleuromutilină și vom analiza importanța acestuia în diverse contexte.
Pleuromutilină | |
![]() | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 125-65-5 |
ChEMBL | CHEMBL497295 |
PubChem CID | 9886081 |
Formulă chimică | C₂₂H₃₄O₅ ![]() |
Masă molară | 378,240624188 u.a.m. ![]() |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Pleuromutilina este un compus natural obținut din anumite specii fungice. Derivații de sinteză ai acestui compus prezintă activitate antibacteriană, care se datorează blocării acțiunii enzimei peptidil-transferaza asupra subunității ribozomale de tip 50S a celulei bacteriene.[1]
Antibioticele pleuromutiline sunt: retapamulină (aprobată pentru uz uman, topic), lefamulină (aprobată pentru uz uman, sistemic, în 2019)[2], valnemulină și tiamulină (aprobate pentru uz veterinar); în studii se află azamulină.
Pleuromutilina a fost descoperită în anul 1950.[3] Este derivată din specia de ciupercă Clitopilus passeckerianus (anterior denumită Pleurotus passeckerianus), dar a fost întâlnită și în speciile Drosophila subatrata, Clitopilus scyphoides și în specii din genul Clitopilus.[4]
A fost raportată sinteza totală a pleuromutilinei.[5][6][7][8]