În lumea de astăzi, Podul lui Constantin cel Mare a devenit un subiect de mare interes și relevanță. Este un subiect care a captat atenția multor oameni și a generat dezbateri în diferite domenii. În acest articol, vom explora în detaliu Podul lui Constantin cel Mare și implicațiile sale în societatea actuală. Vom analiza aspectele istorice, sociale, culturale și științifice legate de Podul lui Constantin cel Mare, cu scopul de a oferi o viziune completă și multifațetă asupra acestei teme. În plus, vom examina posibilele implicații și provocări pe care Podul lui Constantin cel Mare le prezintă în lumea de astăzi, precum și oportunitățile și soluțiile care pot apărea în urma studiului său. Prin acest articol se dorește să contribuie la îmbogățirea cunoștințelor și înțelegerii despre Podul lui Constantin cel Mare și să ofere o perspectivă informativă și reflexivă care invită la reflecție și dialog pe această temă.
Podul lui Constantin cel Mare | |
43°45′49″N 24°27′25″E / 43.76361°N 24.45694°E | |
Nume oficial | Podul lui Constantin cel Mare |
---|---|
Denumit după | Constantin cel Mare ![]() |
Traversat de | Drum roman ![]() |
Traversează | Dunărea |
Locație | Sucidava, astăzi Corabia, Celei, România, și Oescus, astăzi Ghighen, Bulgaria |
Lungime | 2437 m |
Lățime | 5.70 m |
Înălțime | 10 m |
Construcție | |
Lansarea proiectului | ![]() |
Data deschiderii | 328 dC |
Utilizare | |
![]() | |
Prezență online | |
Podul lui Constantin cel Mare pe hartă |
Podul lui Constantin cel Mare a fost un pod roman peste fluviul Dunărea în Celei, Corabia. A fost terminat sau reconstruit[1] în anul 328 dC și a rămas în uz pentru nu mai puțin de 40 de ani.[2] Având o lungime totală de 2437 m, din care 1137 peste albia Dunării,[3] podul lui Constantin cel Mare este considerat cel mai lung pod antic peste un curs de apă și unul din cele mai lungi din toate timpurile.[4]
A fost o construcție cu piloni din piatră și mortar, pod de lemn în arc și suprastructură de lemn. A fost ridicat între satul Celei, în apropierea actualului oraș românesc Corabia, județul Olt - pe atunci cetatea Sucidava - și satul bulgăresc Ghighen, din Regiunea Plevna, pe atunci numit Oescus,[5][6] de către împăratul Constantin cel Mare[7]. Se pare că podul a fost folosit până la mijlocul secolului al IV-lea[8], principalul temei pentru această presupunere fiind faptul că împăratul Flavius Julius Valens a fost nevoit să treacă Dunărea folosind un pod de vase la Constantiana Daphne, în timpul campaniei sale împotriva goților, în 367.[9]
Lungimea podului era de 2437 m, cu un tablier din lemn cu lățimea de 5.70 m, amplasat la înălțimea de 10 metri deasupra apelor fluviului.[2] Podul avea două pile culee, câte una la fiecare capăt, care jucau și rolul de portal.[2]
Deși Luigi Ferdinando Marsigli a încercat, fără succes, să localizeze podul în secolul al XVII-lea, în schimb, podul este figurat, în aceeași perioadă, pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino.[2] Alexandru Popovici și Cezar Bolliac au reluat căutările în secolul al XIX-lea, dar primele descoperiri științifice reale au fost făcute de Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic, în 1902. În 1934, Dumitru Tudor a publicat prima lucrare completă privind podul, iar ultima cercetare sistematică pe malul de nord al Dunării a fost efectuată în 1968, de către Octavian Toropu.
Un pod asemănător a fost construit între localitățile Grojdibodu și Dolni Vadin.[10][11]