În acest articol, vom pătrunde în lumea interesantă a lui Dunărea Veche – Brațul Măcin. Vom explora originile sale, impactul asupra societății de astăzi și posibilele implicații pentru viitor. De la apariția sa, Dunărea Veche – Brațul Măcin a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume, generând dezbateri, controverse și interpretări nesfârșite. Printr-o analiză detaliată, vom căuta să înțelegem importanța Dunărea Veche – Brațul Măcin în diferite domenii, precum și relevanța sa în viața noastră de zi cu zi. În plus, vom aborda diferite perspective și opinii ale experților în domeniu, pentru a oferi o viziune completă și îmbogățitoare asupra acestui subiect fascinant.
Dunărea Veche – Brațul Măcin
| |||
![]() | |||
Localizarea sitului pe harta țării | |||
Poziția | ![]() ![]() ![]() ![]() | ||
---|---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Brăila | ||
Coordonate | 44°59′00″N 28°09′14″E / 44.98333°N 28.15389°E[1] | ||
Suprafață | 18.759 ha | ||
Bioregiune | Stepică | ||
Înființare | 2007 | ||
Cod Natura 2000 | ROSPA0040 | ||
Modifică date / text ![]() |
Dunărea Veche – Brațul Măcin este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în sud-estul României, pe teritoriile județelor Brăila, Constanța și Tulcea[2].
Aria naturală ocupă teritoriul estic al județului Brăila (comunele Frecăței și Mărașu) cel vestic al județului Tulcea (comunele Carcaliu, Cerna, Dăeni, Greci, Ostrov și orașul Măcin) și cel nord-vestic al județului Constanța (comunele Ciobanu, Gârliciu, Saraiu și orașul Hârșova)[3], în apropierea drumului național DN22A care leagă municipiul Tulcea de Hârșova[4].
Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5].
Situl Dunărea Veche – Brațul Măcin începând din februarie 2013 este protejat prin Convenția Ramsar[6] ca zonă umedă de importanță internațională și se întinde pe o suprafață de 18.759 hectare[7].
Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare[8].
În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice[9].
Specii de păsări protejate: pescăruș albastru (Alcedo atthis), uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes), uliu-păsărar (Accipiter nisus), privighetoare-de-baltă (Acrocephalus melanopogon), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina), stârc roșu (Ardea purpurea), rața roșie (Aythya nyroca), buhai de baltă (Botaurus stellaris), gâsca cu piept roșu (Branta ruficollis), chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), barză neagră (Ciconia nigra), barză albă (Ciconia ciconia), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete cenușiu (Circus pygargus), prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus), porumbel de scorbură (Columba oenas), dumbrăveancă (Coracias garrulus), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), egretă mică (Egretta garzetta), presură de grădină (Emberiza hortulana), vânturel de seară (Falco vespertinus), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), muscar mic (Ficedula parva), codalb (Haliaeetus albicilla), piciorong (Himantopus himantopus), acvilă pitică (Hieraaetus pennatus), stârc pitic (Ixobrychus minutus), pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), ciocârlie-de-pădure (Lullula arborea), ciocârlie de bărăgan (Melanocorypha calandra), gaia neagră (Milvus migrans), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), vultur pescar (Pandion haliaetus), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), viespar (Pernis apivorus), cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus), bătăuș (Philomachus pugnax), ciocănitoarea verzuie (Picus canus), lopătar (Platalea leucorodia), țigănuș (Plegadis falcinellus), cresteț cenușiu (Porzana parva), ciocântors (Recurvirostra avosetta), lăstun de mal (Riparia riparia), chiră mică (Sterna albifrons), chiră de baltă (Sterna hirundo), fluierar de mlaștină (Tringa glareola) sau pietrar negru (Oenanthe pleschanka)[10].
În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: