În acest articol, vom explora lumea fascinantă a Celobioză, un subiect care a captat interesul academicilor, experților și entuziaștilor deopotrivă. Cu un repertoriu vast de aspecte de luat în considerare, de la istoria sa până la implicațiile sale în societatea modernă, Celobioză este un subiect care promite să ofere o multitudine de perspective interesante. În acest sens, vom căuta să dezvăluim misterele din jurul lui Celobioză, prezentând date, studii și idei care ne vor ajuta să înțelegem importanța și relevanța sa astăzi. Pregătiți-vă să porniți într-o călătorie de descoperire care vă va duce să explorați adâncurile lui Celobioză și numeroasele sale fațete.
Celobioză | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
PubChem CID | 439178 |
Informații generale | |
Formulă chimică | C12H22O11 |
Aspect | pudră albă |
Masă molară | 342,30 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 1,768 g/mL |
Punct de topire | 203,5 °C |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Celobioza este o dizaharidă reducătoare cu formula 2O. Este formată prin condensarea a două molecule de β-glucoză prin formarea de legături β(1→4). Celobioza poate fi hidrolizată la glucoză enzimatic sau în prezență de acid.[1] Molecula de celobioză are opt grupări hidroxil (OH) libere și două alte legături, de tip acetal și semiacetal, care au rolul de a forma legături de hidrogen inter- și intramoleculare puternice.
Celobioza se poate obține prin hidroliza parțială, enzimatică sau acidă, a celulozei și a altor materiale bogate în celuloză, cum ar fi bumbacul, hârtia etc. Prin tratarea celulozei cu anhidridă acetică, în prezență de acid sulfuric, se obține octoacetatul de celobioză, care nu mai are legăturile hidroxil libere și care este solubil în solvenți organici nepolari.[2]