Nicolae Cocea

În prezent, Nicolae Cocea a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru diferite zone ale societății. De la mediul academic la cel de afaceri, Nicolae Cocea a captat atenția multor oameni datorită impactului și relevanței sale în prezent. Progresele tehnologice și sociale au contribuit la creșterea și importanța Nicolae Cocea în viața contemporană, ceea ce a generat nesfârșite dezbateri, discuții și analize în jurul acestui subiect. De aceea, acest articol va aborda în detaliu și critic importanța Nicolae Cocea astăzi, precum și influența sa asupra diferitelor aspecte ale vieții moderne.

Nicolae Cocea

Nicolae Cocea
Date personale
Nume la naștereNicolae D. Cocea
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Bârlad, Tutova, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Sighișoara, Mureș, România Modificați la Wikidata
PărințiDumitru Cocea și Cleopatra
Frați și suroriAlice Cocea
Căsătorit cuFlorica Mille,
Gina Manolescu-Strunga,
Lila Stănescu
CopiiDina (cu Florica),
Tanți (cu Maria/Zoe Grigorescu),
Ioana-Maria (cu Gina),
Radu Cocea
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Română Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat, scriitor, jurnalist, publicist, politician comunist
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român
Activitatea literară
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarsocialism
Subiecteclasa muncitoare
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicolae D. Cocea (n. , Bârlad, Tutova, România – d. , Sighișoara, Mureș, România) a fost un avocat, scriitor, jurnalist, publicist român, politician comunist și mason.

Este fratele lui Alice Cocea și tatăl lui Tanți și al Dinei Cocea, două actrițe de succes în Franța și respectiv în România. A fost ginerele fondatorului ziarului Adevărul, marxistul Constantin Mille. Între anii 1928 și 1945 a locuit la Sighișoara.

Biografie

Tatăl său a fost generalul de armată Dumitru Cocea, familia Cocea fiind de origine albaneză, descendenți ai serdarului Gheorghe Cocea.[5][6] Mama sa, Cleopatra, publicistă și jurnalistă, provenită dintr-o familie de mici proprietari agricoli, a avut o mare influență asupra modelării tănărului Nicolae.[6][7] În anul 1907, a participat la congresul Internaționalei a II-a Socialiste de la Stuttgart. În anul 1920 este ales deputat. În anii '20, face închisoare pentru lezmajestate. [8] Nicolae Cocea a decedat din cauza unei congestii cerebrale.[9]

Amicii URSS
Activitatea masonică

Nicolae Cocea a fost un activ francmasoni, dar nu se cunosc (încă) locul și data inițierii sale. În decembrie 1944 a făcut parte din comitetul care a convocat toți frații de la gradul 3 în sus, pentru reaprinderea luminilor Masoneriei în România. Activitatea sa masonică mai cunoscută este cea din perioada 1945-1948. În iunie 1948, este cel care îi informează pe "frați" în legătură cu intrarea în adormire a Masoneriei românești, impusă de comuniști.[10]

Activitatea literară

Atașat încă din tinerețe mișcării socialiste, a fost membru activ al cercului România muncitoare. De asemenea, a condus numeroase publicații legate de aceasta sau a colaborat la ele: Viața socială, Rampa, Viitorul social, Facla, Chemarea. A fost director al unor publicații aflate sub îndrumarea PCR: Era nouă, Reporter.

Având orientare de stânga, critică monarhia, oligarhia și susține cauza Răscoalei din 1907.

În 1917, la Petrograd, îl cunoaște pe Lenin, pentru care resimte o simpatie deosebită și pe care îl evocă în mod elogios, doi ani mai târziu, într-un articol din ziarul Chemarea.

Scrieri

  • 1925: O rușine, pamflet prin care susține muncitorimea în perioada puternicelor valuri de proteste sociale de la începutul secolului XX
  • 1931: Vinul de viață lungă, roman
  • 1933: Fecior de slugă, roman ce demască burghezia
  • 1935: Nea Nae
  • Canalia, piesă de teatru, o adevărată satiră socială.
  • Pentru un petec de negreață, București, Alcalay, 1934

În alte limbi

  • A hosszú élet bora („Vinul de viață lungă”), traducere în limba maghiară de V. András János, Európa Könyvkiadó, Budapesta, 1962.[11]

Publicații

  • scoate revista "Facla" (1910)
  • ziarul "L'Entante" (1917-1918)
  • tipărește ziarul "Omul liber"
  • redactor-responsabil "Era nouă" (1936)
  • redactor-responsabil "Reporter" (1937)

Note

  1. ^ a b „Nicolae Cocea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b N. D. Cocea, Babelio 
  3. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  5. ^ Stelian Tănase, "N.D. Cocea, un boier amoral (I) Arhivat în , la Wayback Machine., Sfera Politicii, Nr. 136
  6. ^ a b Călinescu, p.919
  7. ^ Cernat, Avangarda, p.18
  8. ^ FIRICA, Oana IONESCU (), Nicolae. D. Cocea, comunistul care a vegheat „trecerea în adormire” a Masoneriei române și trezirea presei de stânga din România, AMINTIRI DIN COMUNISM 
  9. ^ FlorianSaiu, de, Secretele lui N. D. Cocea, comunistul care a vegheat, alături de Sadoveanu, la trecerea în adormire a Masoneriei române (în Romanian), evz.ro 
  10. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html N.D.Cocea
  11. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, p. 367.

Bibliografie