Bun venit la acest articol despre Sever Burada, un subiect care a captat atenția multor persoane în ultima vreme. În paragrafele următoare vom explora diferitele fațete ale Sever Burada, de la istoria sa până la influența sa asupra societății actuale. Vom analiza impactul acestuia în diferite domenii, precum și opiniile experților și ale oamenilor obișnuiți despre Sever Burada. Fără îndoială, acest articol va fi o oportunitate de a aprofunda într-un subiect care ne preocupă pe toți și care ne invită să reflectăm asupra unor probleme importante din viața noastră de zi cu zi.
Sever Burada | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Sever Burădescu ![]() |
Născut | ![]() Craiova, România ![]() |
Decedat | (72 de ani) ![]() București, România ![]() |
Părinți | Petre Burădescu și Ștefana |
Frați și surori | Traian și Cornelia |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | pictor ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Domeniu artistic | grafică, pictură ![]() |
Studii | Universitatea Națională de Arte București, Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris ![]() |
Pregătire | George Demetrescu Mirea, Jean Alexandru Steriadi, François Flameng, Émile Bernard , Lucien Simon ![]() |
Mișcare artistică | postimpresionism, Tinerimea artistică ![]() |
Opere importante | „Deșteptarea primăverii”, „Profil de fată”, „Cu gânduri bune” |
Patronaj | Dumitrașcu Bedivan |
Influențat de | George Demetrescu Mirea ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Sever Burada (născut Burădescu) (n. 14 ianuarie 1896, Craiova – d. 3 septembrie 1968, București) a fost un pictor român interbelic de origine aromână[1]. A fost comandant al lagărului de concentrare de la Vapnearka.
Studii la Liceul Carol I din Craiova, fiind elevul pictorului Ioan Stăncescu Giovanni și al sculptorului Ion Dumitriu-Bârlad. Pe când era încă elev, a fost admis la Expoziția pictorilor craioveni (1914). A urmat Școala de Belle-Arte din București, unde a avut profesor de pictură pe George Demetrescu Mirea și Jean Al. Steriadi (1915-1919). După absolvire, a participat la concursul pentru bursa Nicolae Grigorescu. S-a clasat primul, fapt ce i-a permis să-și continue studiile, timp de încă cinci ani, la Paris. Aici a urmat cursurile de la École Nationale de Beaux-Arts, unde a studiat cu celebrii profesori François Flamang, E. Bérnard, Ferdinand Cormon, Lucien Simon și a fost distins, în mai multe rânduri, cu medalii și mențiuni. A urmat și cursurile Școlii Române din Franța, de la Fontenay aux Roses.
A expus la Salonul oficial al artiștilor francezi (1922-1925). La Expoziția Interaliantă expune o lucrare care a fost achiziționată de statul francez (1923). În 1926 s-a înapoiat în patrie.
La Craiova deschide prima expoziție personală (1924). Alte expoziții personale: 1926, București (sala Ateneului Român) și Craiova; 1928, 1931, 1935 (la Ateneul Român) și 1937 (la Sala Dalles) din București.
A participat la Saloanele oficiale ale vremii, la Expozițiile Cercului artistic oltean, la Saloanele de Toamnă, la Expoziția nudului, la expozițiile Tinerimii artistice etc.
Cele mai importante tablouri ale sale: Deșteptarea primăverii, Profil de fată, Cu gânduri bune, Autoportret (expus la Salonul oficial al artiștilor francezi, din 1932), Nud blond - se disting printr-un desen corect, sensibil și fin.
În timpul celui de-al doilea război mondial, a fost comandant al lagărului de concentrare de la Vapnearka (pe atunci Transnistria). Pentru acest fapt a fost condamnat la moarte, pedeapsa fiind apoi comutată în închisoare pe viață.[2] Deși ultimii ani ai vieții i-a trăit în libertate, nu a mai creat lucrări de valoare artistică deosebită.