În articolul de astăzi vom aprofunda subiectul Aurel Jiquidi, explorând diferitele sale fațete și impactul său asupra societății de astăzi. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Aurel Jiquidi a fost un subiect de interes atât pentru experți, cât și pentru pasionați. Vom analiza implicațiile sale culturale, politice și sociale, precum și evoluția ei în timp. În plus, vom examina modul în care Aurel Jiquidi a influențat diferite aspecte ale vieții de zi cu zi, de la modă la tehnologie. Fără îndoială, Aurel Jiquidi este un subiect care merită o atenție specială și în acest articol vom aprofunda în lumea sa fascinantă.
Aurel Jiquidi | |
![]() Aurel Jiquidi, autoportret din anii 1930 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 25 octombrie 1896 București, Regatul României |
Decedat | 4 februarie 1962 (66 de ani) București, România |
Părinți | Constantin Jiquidi Aglae Jiquidi |
Naționalitate | ![]() |
Ocupație | pictor grafician ![]() |
Activitate | |
Domeniu artistic | grafică, pictură |
Pregătire | Școala de Arte Frumoase din București |
Premii | Premiul de Stat al Republicii Socialiste România |
Modifică date / text ![]() |
Aurel Jiquidi (n. 25 octombrie 1896, București – d. 4 februarie 1962, București) a fost un pictor și grafician român, fiul graficianului Constantin Jiquidi (1865 - 1899). Lucrările sale sunt inspirate din realitățile sociale ale primei jumătăți a secolului al XX-lea.
Aurel Jiquidi a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București după care a studiat pictura la Paris și Roma (1920). După întoarcerea de la Roma, Jiquidi lucrează pentru publicațiile progresiste românești și creează desene dramatice cu temă antifascistă (cum sunt „Terorile războiului” și „Legionarii au fost aici” din anul 1936), precum și schițe cu scene care s-au întâmplat în realitate din timpul mișcării revoluționare din România. De asemenea, Aurel Jiquidi a realizat și o serie de desene referitoare la răscoala țărănească din 1907 și a ilustrat opere literare ale autorilor Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. Aurel Jiquidi a fost premiat cu Premiul de Stat al Republicii Socialiste România.[1][2]
În perioada anilor 1920-1930, Aurel Jiquidi a practicat un desen cu ductul gros, cu hașurație amplă în toate direcțiile și cu reveniri expresive, nervoase și emotive pe contur. Arhivat în , la Wayback Machine. George Oprescu menționa asemănarea tematică între lucrările lui Jiquidi și grafica comercială a vestitului caricaturist francez Francisque Poulbot.
A fost căsătorit cu Ana Jiquidi, artist decorator.[2]