În lumea de astăzi, Wanda Sachelarie-Vladimirescu a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un public larg. De-a lungul timpului, Wanda Sachelarie-Vladimirescu a câștigat o importanță mai mare în diferite domenii, de la știință, tehnologie, politică, până la cultură și divertisment. Acest articol își propune să exploreze în detaliu și critic diverse aspecte legate de Wanda Sachelarie-Vladimirescu, pentru a oferi cititorului o viziune largă și îmbogățitoare asupra acestui subiect. Printr-o analiză profundă și riguroasă, căutăm să facem lumină asupra diferitelor aspecte ale Wanda Sachelarie-Vladimirescu, abordând implicațiile, evoluția și repercusiunile sale asupra societății actuale.
Wanda Sachelarie-Vladimirescu | |
![]() Wanda Sachelarie-Vladimirescu | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [1] ![]() Constanța, România ![]() |
Decedată | (92 de ani) ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | pictoriță ![]() |
Activitate | |
Domeniu artistic | pictură, acuarelă |
Pregătire | Academia de Arte Frumoase din București, Académie de la Grande Chaumière |
Premii | Femeia Anului 1993, desemnată de The International Biographical Center of Cambridge |
Modifică date / text ![]() |
Wanda Sachelarie-Vladimirescu (n. , Constanța, România – d. ) a fost o pictoriță și graficiană română. [2]
A fost fiica medicului Emil Sachelarie și a soției sale Eugenia Sachelarie Wanda. În 1922 familia s-a mutat în București. În 1940 se căsătorește cu inginerul Ion Vlad Vladimirescu.
Wanda Sachelarie a terminat studiile liceale la Școla Centrală de fete "Marica Brâncoveanu" din București.[3]
A studiat între 1934 și 1938 la Academia de Arte din București, la clasa lui Jean Alexandru Steriadi, și la atelierul de gravură al lui Simion Iucă. I-a avut ca profesori pe Frederic Storck, Francisc Reiner, George Matei Cantacuzino, H. Theodoru, Alexandru Tzigara-Samurcaș.
În 1938 a plecat să studieze la Académie de la Grande Chaumière de la Paris, la clasa lui Jean Darna.
A avut prima expoziție personală în 1947, la Sala Dalles din București.
Între 1947 și 1957 lucrările sale nu au fost primite în expoziții datorită refuzului de a adopta realismul socialist. După 1957 a putut expune din nou, atât în țară cât și în străinătate. Lucrările ei erau picturi în ulei, gravuri și picturi pe sticlă, în stilul pictorilor de icoane din Transilvania în secolele XVIII și XIX. [4]