În lumea de astăzi, Județul Arad (interbelic) este un subiect care generează mare interes și dezbatere în societate. Din timpuri imemoriale, Județul Arad (interbelic) a fost o sursă de fascinație și studiu pentru diferite discipline și sectoare. Fie datorită implicațiilor sale în viața de zi cu zi, a impactului asupra dezvoltării tehnologice sau a influenței sale asupra culturii și artelor, Județul Arad (interbelic) a lăsat o amprentă adâncă în istoria umanității. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Județul Arad (interbelic), de la origini și până la relevanța sa în lumea actuală, cu scopul de a oferi o viziune amplă și îmbogățitoare asupra acestui subiect transcendental.
Județul Arad | |||||
| |||||
Provincie: | Crișana | ||||
Reședința: | Arad | ||||
Populație: •Total 1930: |
Locul 423.824 loc. | ||||
Suprafață: •Total: |
Locul 6.248 km² | ||||
Perioadă de existență: | ' | ||||
Subdiviziuni: | (inițial) nouă plăși (ulterior) treisprezece plăși | ||||
Modifică text ![]() |
Județul Arad a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Crișana. Reședința județului era municipiul Arad.
Județul se afla în partea vestică a României Mari, în sudul regiunii Crișana. În prezent teritoriul lui cuprinde mare parte din actualul județ Arad. Se învecina la vest cu Ungaria, la nord cu județul Bihor, la est cu județele Turda și Hunedoara, iar la sud cu județele Timiș-Torontal și Severin. Județul a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950.
În anul 1930 teritoriul județului era împărțit în nouă plăși. Ulterior a fost creată încă o plasă, numărul plășilor crescând la zece:[1]
Pe teritoriul județului se aflau 226 de sate și o singură localitate urbană, municipiul Arad, care era și reședința județului.
În anul 1947, organizarea județului cuprindea un număr maxim de plăși, treisprezece, după cum urmează:[2]
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 423.469 de locuitori, dintre care 61,0% români, 19,5% maghiari, 12,3% germani, 2,8% slovaci, 2,1% evrei ș.a.[3] Din punct de vedere confesional 55,8% s-au declarat ortodocși, 26,5% romano-catolici, 5,5% reformați, 4,2% greco-catolici, 3,2% lutherani, 2,4% mozaici, 2,1% baptiști ș.a.[4]
În 1930 populația urbană a județului era de 77.181 locuitori, dintre care 39,3% români, 38,8% maghiari, 9,1% evrei, 7,1% germani, 1,7% sârbi și croați, 1,4% slovaci ș.a. În mediul urban domina ca limbă maternă maghiara (53,3%), urmată de română (37,0%), germană (6,0%), sârbocroată (1,4%), idiș (0,9%) ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită în majoritate relativă din romano-catolici (38,5%), urmați de ortodocși (33,8%), mozaici (10,1%), reformați (9,9%), greco-catolici (4,0%), lutherani (2,6%) ș.a.