Charles Plisnier

În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Charles Plisnier, un subiect care a captat atenția multor oameni de-a lungul timpului. De la origini și până la impactul său asupra societății moderne, Charles Plisnier a lăsat o amprentă de neșters asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Prin analize detaliate și perspicace, vom descoperi numeroasele fațete ale Charles Plisnier și influența sa în diferite contexte. De la relevanța sa în istorie până la rolul său în cultura contemporană, vom aborda o gamă largă de perspective care ne vor permite să înțelegem mai bine importanța și relevanța lui Charles Plisnier în lumea de astăzi. Pregătește-te să pornești într-o călătorie captivantă prin adâncurile lui Charles Plisnier!

Charles Plisnier
Date personale
Nume la naștereCharles Marie Fernand Plisnier Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Ghlin⁠(d), Valonia, Belgia Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Brussel, Comunitatea Francofonă din Belgia⁠(d), Belgia Modificați la Wikidata
Cetățenie Belgia Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
jurist
avocat
romancier​
eseist
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[7][8] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist din Belgia​[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversité libre de Bruxelles​
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeFaux Passeports]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Charles Plisnier (n. , Ghlin⁠(d), Valonia, Belgia – d. , Brussel, Comunitatea Francofonă din Belgia⁠(d), Belgia) a fost un scriitor belgian care a câștigat Premiul Goncourt în 1937 pentru seria de nuvele Faux passeports.

Biografie

În tinerețe a fost comunist și, pentru scurt timp, a făcut parte din mișcarea troțkistă la sfârșitul anilor 1920. A renegat comunismul și a devenit romano-catolic, rămânând totuși marxist. S-a orientat spre literatură, scriind saga de familie împotriva societății burgheze. Mariages (1936) prezintă limitările convențiilor sociale; Meurtres, în cinci volume, (1939-1941) se concentrează pe un erou tragic idealist, Noël Annequin, în lupta sa împotriva ipocriziei.[9]

În 1937, a câștigat Premiul Goncourt pentru Faux passeports, nuvele care denunță stalinismul, în același spirit cu Arthur Koestler. A fost primul străin care a primit premiul Goncourt. A fost, de asemenea, un activist al mișcării valone și la sfârșitul Congresului Național Valon a primit ovații în picioare după discursul său, adunarea cântând apoi La Marseillaise.

Opera

  • Voix entendues, poeme, (1913)
  • L'enfant qui fut déçu, poeme, (1914)
  • Eve aux sept visages, poeme, (1919)
  • La guerre des hommes, poeme, (1920)
  • Réformisme ou révolution, eseuri, (1921)
  • Élégies sans les anges, poeme, (1922)
  • Brûler vif, poeme, (1923)
  • Prière aux mains coupées, poeme, (1930)
  • Histoire sainte, roman, (1931)
  • Figures détruites, nuvele, (1932)
  • Mesure de notre temps, eseuri, (1932)
  • Déluge, poeme, (1933)
  • L'enfant aux stigmates, poeme, (1933)
  • Fertilités du désert, poezie, (1933)
  • Babel, poeme, (1934)
  • Odes pour retrouver les hommes, poeme, (1935)
  • Mariages, roman, (1936)
  • Périple, poeme, (1936)
  • Sel de la terre, poeme, (1936)
  • Faux Passeports (Premiul Goncourt 1937)
  • Sacre, poeme, (1938)
  • Mort d'Isabelle (Meurtres T. I), (1939)
  • Présence du fils (Meurtres T. II), (1939)
  • Testament, poeme, (1939)
  • Martine (Meurtres T. III), (1940)
  • Feu dormant (Meurtres T. IV) (1941)
  • Dieu le prit (Meurtres T. V) (1941)
  • Ma mère me prend par la main poeme, (1941)
  • La dernière journée (1941)
  • Ave Genitrix, poeme, (1943)
  • Croix de Venus, nuvele (1943)
  • L'homme nocturne, nuvele (1943)
  • Hospitalité, teatru, (1943)
  • Une voix d'or, roman, (1944)
  • Figures détruites, (1945)
  • Héloïse, roman, (1945)
  • La Matriochka, roman, (1945)
  • Mes biens aimés (Mères - Chronique d'une famille bourgeoise Tome I), (1946)
  • Nicole Arnaud (Mères, Tome II), (1948)
  • Heureux ceux qui rêvent, nuvele, (1948)
  • Vertu du désordre (Mères, Tome III), (1949)
  • Beauté des laides, roman (1951)
  • itinéraire spirituel d'un romancier, (1951)
  • Folies douces, (1952)
  • L'homme et les hommes, eseuri, (1953)
  • Papiers d’un romancier, eseuri, (1954)
  • Lettres à mes concitoyens, eseuri, (1962)

Note

  1. ^ Biographie nationale de Belgique 
  2. ^ a b Charles Plisnier, Babelio 
  3. ^ a b Charles PLISNIER, Dictionnaire des Wallons, accesat în  
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Charles Plisnier, GeneaStar 
  6. ^ a b Charles Plisnier, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  7. ^ CONOR.SI​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ Charles Plisnier
Acest articol legat de un scriitor este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.