În articolul de astăzi, vom explora lumea fascinantă a lui Lucien Bodard. De la originea sa istorică și până la relevanța sa în societatea de astăzi, vom aprofunda într-o călătorie prin cele mai importante momente ale Lucien Bodard. În plus, vom examina în profunzime impactul acestuia în diferite domenii, de la cultură la tehnologie. Prin diverse perspective și abordări, ne propunem să aruncăm lumină asupra acestui subiect atât de relevant astăzi. Pregătește-te să descoperi tot ce trebuie să știi despre Lucien Bodard și să te cufunda într-o analiză cuprinzătoare a importanței sale în lumea contemporană.
Lucien Bodard | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [2][3][4][5] ![]() Chongqing, Republica Chineză[2][6] ![]() |
Decedat | (84 de ani)[2][3][4][6] ![]() Paris, Île-de-France, Franța[2] ![]() |
Înmormântat | Cimitirul Montparnasse ![]() |
Părinți | Albert Bodard ![]() |
Căsătorit cu | Mag Bodard Marie-Françoise Leclère ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | corespondent de război jurnalist scriitor ![]() |
Limbi vorbite | limba franceză[7][5] ![]() |
Studii | École des Roches |
Patronaj | France-Soir ![]() |
Opere semnificative | Anne Marie ![]() |
Note | |
Premii | Premiul Goncourt prix Interallié[1] Ordinului Național de Merit în grad de ofițer prix du nouveau cercle de l'Union ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Lucien Bodard (n. , Chongqing, Republica Chineză – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un reporter francez născut în China și scriitor despre evenimente din Asia de Est și de Sud-Est, cum ar fi independența națiunilor din Indochina de Franța și războiul din Vietnam.
Bodard s-a născut pe 9 ianuarie 1914, la Chongqing (centrul Chinei), fiind fiul consulului francez Albert Bodard, care a stat câțiva ani în China, inclusiv în Chongqing, Chengdu, Kunming și Shanghai. A crescut vorbind limba chineză și vorbea mandarină fluent încă din copilărie. Mai târziu, s-a mutat la Kunming și Shanghai, după ce tatăl său a fost repartizat acolo. Înainte de a deveni adolescent, mama lui a decis să-l trimită înapoi în Franța pentru a studia într-o „școală decentă”.
Experiența și cunoștințele sale despre culturile asiatice, în special cea chineză și vietnameză, i-au oferit o perspectivă unică asupra evenimentelor care au zguduit lumea asiatică în prima jumătate a secolului al XX-lea. În 1944, și-a început cariera de jurnalist și a fost trimis în Orientul Îndepărtat pentru a acoperi diverse subiecte, cum ar fi războiul din Asia de sud-est și ascensiunea Chinei comuniste, Primul Război din Indochina. Treptat, a devenit unul dintre cei mai faimoși corespondenți de război francezi datorită muncii sale în timpul Primului Război din Indochina și la începutul Războiului American din Vietnam, războaie pe care le-a descris ulterior în mai multe cărți.
Pe măsură ce a înaintat în vârstă, în anii 1970, a început să scrie romane bazate în esență pe cunoștințele sale despre Asia, începând cu amintirile din copilăria sa în China. Stilul său bogat, baroc, detaliat și uneori umoristic a fost larg apreciat, iar el a câștigat mai multe premii literare franceze, inclusiv Prix Interallié pentru „Monsieur le consul”, o carte despre tatăl său în timp ce era consulul Franței la Chengdu și Premiul Goncourt pentru „Anne Marie”, o carte despre viața și personalitatea mamei sale. Ultima sa carte, „Le chien de Mao” (Câinele lui Mao), despre a treia soție a lui Mao Zedong, Jiang Qing, a fost publicată în 1998, anul morții sale.
A fost adesea comparat cu alți doi jurnaliști și romancieri francezi celebri din secolul al XX-lea, Albert Londres și Joseph Kessel.
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)