În acest articol, vom explora în detaliu Thierry Sandre și impactul său asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. Thierry Sandre a fost subiect de dezbatere și interes în diverse domenii de studiu, de la psihologie la economie, iar influența sa se extinde în diferite timpuri și culturi. De-a lungul acestor pagini, vom examina diferitele fațete ale lui Thierry Sandre și modul în care a modelat lumea noastră în moduri care trec adesea neobservate. De la rolul său în luarea deciziilor până la influența sa asupra societății, Thierry Sandre s-a dovedit a fi un subiect de mare relevanță și interes atât pentru cercetători, cât și pentru curioși. Așadar, pregătiți-vă să vă cufundați în lumea fascinantă a lui Thierry Sandre și să descoperiți numeroasele sale fațete.
Thierry Sandre | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Jean-Joseph Auguste Moulié ![]() |
Născut | [2] ![]() Bayonne, Aquitaine, Franța ![]() |
Decedat | (60 de ani)[2][3][4] ![]() Bouchemaine, Pays de la Loire, Franța ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | scriitor poet ![]() |
Limbi vorbite | limba franceză[5] ![]() |
Pseudonim | Thierry Sandre, Jean Dumoulin[1], Charles Moulié ![]() |
Limbi | limba franceză ![]() |
Opere semnificative | Le Chèvrefeuille, le Purgatoire, le Chapitre XIII ![]() |
Note | |
Premii | Premiul Goncourt ![]() |
Semnătură | |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Thierry Sandre (n. , Bayonne, Aquitaine, Franța – d. , Bouchemaine, Pays de la Loire, Franța) a fost un scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1924 pentru Le Chèvrefeuille.
Thierry Sandre a fost un specialist în literatura franceză din secolul al XVI-lea, cunoscut și sub pseudonimul Jean Dumoulin.[6] El a fost, de asemenea, traducător sau a adaptat lucrări din limbile greacă, latină sau arabă. A fost secretarul lui Pierre Louÿs înainte de Primul Război Mondial. A petrecut o mare parte din război în captivitate în Germania. În 1919, a fost membru fondator al Asociației Scriitorilor de Război.[7] Din octombrie 1921, a participat activ[8] la publicarea unei antologii a scriitorilor de război morți în cinci volume.[9] În 1936, a devenit membru al Ordinului al III-lea al Sfântului Dominic, dominicanii de la Paris. A reintrat în armată în 1940 și a fost din nou luat prizonier, dar eliberat în 1941.
A devenit un adept al Ordinului Nou (anii 1940) și, din cauza celor două cărți pe care le-a publicat în 1942 și 1943 a fost inclus pe lista scriitorilor interziși după război.[10] A reușit să se reabiliteze și a publicat mai multe cărți.