Didier Decoin

În acest articol vom explora lumea fascinantă a lui Didier Decoin și toate dimensiunile care o înconjoară. De la origini și până la impactul de astăzi, ne vom cufunda într-o călătorie care ne va conduce să-i descoperim multiplele fațete și posibilele interpretări. Didier Decoin este un subiect care a stârnit interesul multor oameni de-a lungul istoriei, iar în acest articol vom încerca să facem lumină asupra misterelor sale și să dezvăluim posibilele sale semnificații. Pregătește-te să intri într-un univers plin de surprize și descoperiri, în timp ce explorăm împreună tot ce are de oferit Didier Decoin. Nu rata!

Didier Decoin
Date personale
Născut (80 de ani)[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Boulogne-Billancourt, Franța Modificați la Wikidata
PărințiHenri Decoin​ Modificați la Wikidata
CopiiJulien Decoin] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiescenarist
scriitor
prozator​
jurnalist
critic​
scenarist de televiziune​
scenarist​
regizor de film
regizor de televiziune
actor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[7][8] Modificați la Wikidata
Opere semnificativeJohn l'Enfer]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
prix des Libraires][1]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Didier Decoin (n. , Boulogne-Billancourt, Franța) este un scenarist și scriitor francez, distins cu Premiul Goncourt în 1977.

Biografie

Este fiul cineastului Henri Decoin⁠(d). Și-a început cariera ca jurnalist la France Soir⁠(d), Le Figaro și VOD și la radio Europe 1. În același timp, a început să scrie.

În timp ce își continua activitatea de scriitor, a devenit scenarist de film și televiziune (și a adaptat scenarii pentru televiziune, cum ar fi marile filme de televiziune Mizerabilii, Contele de Monte Cristo, Balzac și Napoleon ).

În 1995, a devenit secretar al Academiei Goncourt.

Bibliografie

Romane

  • Le Procès à l'Amour (Seuil, 1966) (Bourse Del Duca)
  • La Mise au monde (Seuil, 1967)
  • Laurence (Seuil, 1969)
  • Elisabeth ou Dieu seul le sait (Seuil, 1970) (prix des Quatre Jurys)
  • Abraham de Brooklyn (Seuil, 1971) (prix des Libraires)
  • Ceux qui vont s'aimer (Seuil, 1973)
  • Un policeman (Seuil, 1975)
  • John l'Enfer (Seuil, 1977) (Premiul Goncourt)
  • Le bureau des jardins et des étangs' (Stock,2017)
  • La Dernière Nuit (Balland, 1978)
  • L'Enfant de la mer de Chine (Seuil, 1981 )
  • Les Trois vies de Babe Ozouf (Seuil, 1983)
  • Autopsie d'une étoile (Seuil, 1987)
  • Meurtre à l'anglaise (Mercure de France, 1988)
  • La Femme de chambre du Titanic (Seuil, 1991)
  • Docile (Seuil, 1994)
  • La Promeneuse d'oiseaux (Seuil, 1996)
  • La Route de l'aéroport (Fayard, 1997)
  • Louise (Seuil, 1998)
  • Madame Seyerling (Seuil, 2002)
  • Avec vue sur la Mer (Nil Editions, 2005), Prix du Cotentin 2005, Prix Livre & Mer Henri-Queffélec 2006
  • Henri ou Henry: le roman de mon père (Stock, mai 2006)
  • Est-ce ainsi que les femmes meurent (Grasset, februarie 2009)
  • Le bureau des jardins et des étangs (Stock, 2017)

Eseuri

  • Il fait Dieu (Julliard 1975, Fayard 1997)
  • La Nuit de l'été (cu film de JC Brialy, Balland 1979)
  • La Bible racontée aux enfants (Calmann-Levy)
  • Il était une joie. . . Andersen (Ramsay, 1982)
  • Béatrice en enfer (Lieu Commun, 1984)
  • L'Enfant de Nazareth (cu Marie-Hélène About, Nouvelle Cité, 1989)
  • Elisabeth Catez ou l'Obsession de Dieu (Balland, 1991), Prix de littérature religieuse 1992
  • Lewis și Alice (Laffont, 1992)
  • Jésus, le Dieu qui riait (Stock, 1999)
  • „Dictionnaire amoureux de la Bible”

Lucrări în colaborare

  • La Hague, cu Natacha Hochman (fotografie) (Isoète, 1991)
  • Cherbourg, cu Natacha Hochman (fotografie) (Isoète, 1992)
  • Presqu'île de lumière, cu Patrick Courault (fotografie) (Isoète, 1996)
  • Sentinelles de lumière, cu Jean-Marc Coudour (fotografie) (Desclée de Brouwer, 1997)

Scenarii

  • La Merveilleuse Visite (dir. Marcel Carné, 1973)
  • La Bible (dir. Marcel Carné, 1976)
  • I... de la Icar (dir. Henri Verneuil, 1979)
  • L'Indic (dir. Serge Leroy, 1983)
  • De guerre lasse (dir. Robert Enrico, 1987)
  • Un bon petit diable (dir. Jean-Claude Brialy )
  • L'homme voilé⁠(d) (dir. Maroun Bagdadi, 1987)
  • Mașină de dans⁠(d) (dir. Gilles Béhat, 1990)
  • Din viață (dir. Maroun Bagdadi, 1991)
  • Des feux mal éteints (dir. Serge Moati, 1994)
  • Jakob mincinosul (dir. Peter Kassovitz, 1999)
  • Contele de Monte Cristo (dir. Josée Dayan, 1999, miniserie TV)
  • Balzac (dir. Josée Dayan, 1999, miniserie TV)
  • Le Roi danse⁠(d) (dir. Gérard Corbiau (2000)
  • Les Misérables (dir. Josée Dayan, 2000, miniserie TV)

Note

  1. ^ https://prix-des-libraires.fr/2018/01/12/petit-historique-des-laureats-du-prix-de-1955-a-2016/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Didier Decoin, The Fine Art Archive 
  3. ^ Didier Decoin, Roglo 
  4. ^ Didier Decoin, GeneaStar 
  5. ^ Didier Decoin, Babelio 
  6. ^ „Didier Decoin”, Internet Movie Database, accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ CONOR.SI​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe