Marc Bernard

În acest articol, vom explora în profunzime Marc Bernard și impactul său asupra societății contemporane. De la origine până la evoluția sa actuală, Marc Bernard a fost subiect de interes și dezbatere în diverse domenii, atât în ​​cultura populară, cât și în mediul academic. Vom aprofunda în sensul, influența și relevanța sa în lumea de astăzi, analizând modul în care Marc Bernard ne-a modelat percepțiile, atitudinile și comportamentele. Prin această analiză, vom căuta să înțelegem implicațiile Marc Bernard în societatea noastră și să reflectăm asupra rolului său în dezvoltarea umană.

Marc Bernard
Date personale
Nume la naștereLéonard Marc Bernard Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Nîmes, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Nîmes, Franța[5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bagneux din Paris​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElse Bernard] (–) Modificați la Wikidata
CopiiAnnie Teulière] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4][6] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Francez  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarproletarian literature]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativePareils à des enfants]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
prix Interallié][1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Léonard Marc Bernard (n. , Nîmes, Franța – d. , Nîmes, Franța) a fost un scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1942 pentru romanul Pareils à des enfants.

Biografie

Origini familale

Născut într-o familie săracă, fiul lui Jean Baptiste Bernard, supus spaniol din Sóller (Insulele Baleare), și al Mariei Louise Joyeuse, ajuns orfan de la o vârstă fragedă, Marc Bernard a devenit measger la vârsta de doisprezece ani, apoi muncitor. Și-a satisfăcut serviciul militar în Silezia Superioară din 1920 până în 1922, înainte de a deveni muncitor feroviar în 1924. A intrat apoi în Partidul Comunist Francez și în sindicatul Confederația Generală a Muncii Unitare.

Cariera literară

L-a cunoscut pe Jean Paulhan în 1928. În 1929, datorită lui, a publicat Zig-zag, un roman de inspirație suprarealistă, care a fost remarcat de Henri Barbusse și Philippe Soupault. În anii 1930 a scris în Monde - un ziar pro-comunist - drept critic. Fervent apărător al literaturii proletare, a contribuit la fondarea în 1932 a „grupului de scriitori proletari”. În 1938, s-a întâlnit cu Else Reichmann la Luvru, o evreică austriacă ce a fugit din Austria din cauza Anschluss-ului, căsătorindu-se cu aceasta în 1940 la Nîmes. După moartea sa, în 1969, i-a dedicat acesteia o trilogie. Marc Bernard a colaborat în mod regulat la radio, la Le Figaro sau la Les Nouvelles Littéraires. A lăsat aproximativ cincisprezece povești și piese de teatru (Vocile, 1945, Le carafon, 1961), în principal editurii Gallimard.

Marc Bernard este înmormântat în cimitirul parizian din Bagneux (divizia 98).[7]

Opera

Placa aflată pe casa unde a locuit Marc Bernard la Nîmes.
Romane și jurnale
  • Zig-zag, Gallimard, 1929
  • Au secours !, Gallimard, 1931
  • Anny, Gallimard, 1934
  • Les Éxilés, Gallimard, 1939
  • Pareils à des enfants, Gallimard, 1942
  • Croquis en marge, Éditions de la Tour Magne, 1943
  • Insomnie, cu xilografii realizate de Georges Tautel, Éditions de l’Épervier, 1943
  • Oradour-sur-Glane, le village exterminé, Le Front national de lutte, 1944
  • La Bonne Humeur, Gallimard, 1946
  • La Cendre, Gallimard, 1949
  • Une journée toute simple, Gallimard, 1950
  • Salut, camarades, Gallimard, 1955
  • Mayorquinas, Denoël, 1970
  • La Mort de la bien-aimée, Gallimard, 1972
  • Au-delà de l’absence, Gallimard, 1976
  • Les Marionnettes, Gallimard, 1977
  • Tout est bien ainsi, Gallimard, 1979
  • Au fil des jours, Gallimard, 1984
Nuvele
  • Rencontres, Gallimard, 1936
  • Vert-et-Argent, Gallimard, 1945
  • Vacances (recueil), Grasset, 1953
Eseuri
  • Les journées ouvrières des 9 et 12 février, Grasset, 1934
  • La Conquête de la Méditerranée, Gallimard, 1939
  • Zola par lui-même, Collections Microcosme « Écrivains de toujours », Éditions du Seuil, 1952
  • Sarcellopolis[8], Flammarion, 1964. Réédition Finitude, 2010 (préface de Stéphane Bonnefoi) et 2019.
  • À l’attaque !, Le Dilettante, 2004 (édition de Stéphane Bonnefoi)
  • À hauteur d’homme, Finitude, Bordeaux, 2007, 135 p. ISBN: 978-2-912667-41-0 (édition de Stéphane Bonnefoi)
  • Faire front. Les journées ouvrières des 9 et 12 février 1934. Préface de Laurent Lévy, La Fabrique, 2018.
Teatru
  • Les Voix, Gallimard, 1946
  • Le Carafon, Gallimard, 1961
Corespondență

Biografie

Note

  1. ^ https://www.babelio.com/prix/7/Interallie, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Marc Bernard, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b Marc Bernard, Babelio 
  4. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c d Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  6. ^ CONOR.SI​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ „BAGNEUX (92) : cimetière parisien”. Accesat în 14 février 2020.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor).
  8. ^ Le tour de Sarcelles en 90 jours article d'Olivier Bailly paru dans Bibliobs