Oxid de vanadiu (II) | |
Structura cristalină a oxidului de vanadiu (II) | |
Nume IUPAC | Oxid de vanadiu (II) |
---|---|
Alte denumiri | Oxid de vanadiu |
Identificare | |
SMILES | |
Număr CAS | 12035-98-2 |
PubChem CID | 24411 |
Informații generale | |
Formulă chimică | VO |
Aspect | solid gri |
Masă molară | 66,9409 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 5,758 g/cm3 |
Starea de agregare | solidă |
Punct de topire | 1789 °C |
Punct de fierbere | 2627 °C |
Indice de refracție(nD) | 1,5763 |
Pericol | |
Toxic, | |
Fraze R | R20, R36/37 |
Fraze S | S26, S36, S45 |
Pericol | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Oxidul de vanadiu (II) este un compus anorganic cu formula chimică VO, fiind unul dintre numeroșii oxizi ai vanadiului. Adoptă o structură cristalină asemănătoare cu cea a clorurii de sodiu și conține legături metalice slabe între atomii de vanadiu.
Oxidul de vanadiu (II) poate fi obținut prin reacția dintre oxidul de vanadiu (III) și vanadiu metalic în vid la temperaturi cuprinse între 1200 și 1600 °C.
V 2 O 3 + V ⟶ 3 V O {\displaystyle \mathrm {V_{2}O_{3}+V\longrightarrow 3\ VO} }Acest articol despre un oxid este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |