Tetroxid de osmiu

Tetroxid de osmiu
Nume IUPACTetroxid de osmiu
Identificare
SMILESO=(=O)(=O)=O
Număr CAS20816-12-0
PubChem CID30318
Informații generale
Formulă chimicăOsO4
Aspectsolid alb volatil
Masă molară254,23 g/mol
Proprietăți
Densitate4,9 g/cm
Starea de agregaresolidă
Punct de topire40,25 °C
Punct de fierbere129,7 °C
Solubilitateîn apă:
5,70 g/100 mL (10 °C)
6,23 g/100 mL (25 °C)
Mirosînțepător, asemănător clorului
Structură cristalinăSistem cristalin monoclinic  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori7 mm Hg  Modificați la Wikidata
Pericol
C : CorozivT+ : Foarte toxic Coroziv, Foarte toxic,
Fraze RR34, R26/27/28
Fraze SS26, S45, (S1/2), S7/9
SGH05 : CorozivSGH06 : Toxic
PericolH300, H310, H314, H330, H300 : Mortel en cas d'ingestion
H310 : Mortel par contact cutané
H314 : Provoque de graves brûlures de la peau et des lésions oculaires
H330 : Mortel par inhalation
NFPA 704

0 4 1 OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Tetroxidul de osmiu (de asemenea și oxid de osmiu (VIII)) este un compus anorganic cu formula OsO4, care conține osmiu în starea de oxidare VIII. Compusul este notabil pentru gama largă de utilizări, în ciuda rarității elementului osmiu. De asemenea prezintă câteva proprietăți interesante, una dintre acestea fiind faptul că este un solid volatil. Este incolor, însă unele eșantioane pot fi și galbene. Asta se datorează prezenței impurităților de dioxid de osmiu (OsO2), care are o culoare galben-brună.

Sinteză

OsO4 se formează încet când osmiul reacționează cu O2 la temperatura camerei. Viteza reacției poate fi mărită dacă se crește temperatura la 400 °C.

O s + 2   O 2   → Δ T   O s O 4 {\displaystyle \mathrm {Os+2\ O_{2}\ {\xrightarrow {\Delta T}}\ OsO_{4}} }

Referințe

  1. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0473.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Costin Nenițescu, Chimie Generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, pp. 1024-1025.
  3. ^ Gregory Girolami "Osmium weighs in" Nature Chemistry 2012, vol. 4, 954. doi:10.1038/nchem.1479
  4. ^ Cotton and Wilkinson, Advanced Inorganic Chemistry, p.1002
  5. ^ Housecroft, C. E.; Sharpe, A. G. (2004). Inorganic Chemistry (ediția 2). Prentice Hall. pp. 671–673, 710. ISBN 978-0130399137.