În acest articol, vom explora în profunzime Oxid de zinc, un subiect care a captat atenția a milioane de oameni în ultimii ani. De la origini și până la impactul său asupra societății actuale, Oxid de zinc a jucat un rol semnificativ în diferite domenii, generând dezbateri, controverse și reflecții asupra importanței și relevanței sale. În acest sens, vom examina numeroasele fațete ale lui Oxid de zinc, de la cele mai de bază componente până la cele mai avansate aplicații, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și completă a acestui subiect interesant.
Oxid de zinc | |
![]() | |
Nume IUPAC | Oxid de zinc |
---|---|
Alte denumiri | Alb de zinc Alb de China |
Identificare | |
Număr CAS | 1314-13-2 |
ChEMBL | CHEMBL1201128 |
PubChem CID | 14806 |
Informații generale | |
Formulă chimică | ZnO |
Aspect | solid alb |
Masă molară | 81,408 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 5,606 g/cm3 |
Starea de agregare | solidă |
Punct de topire | 1 975 °C (se descompune) |
Solubilitate | insolubil în apă |
Presiune de vapori | 0 mm Hg[1] ![]() |
Indice de refracție(nD) | 2,015 ![]() |
Pericol | |
Fraze R | R50/53 |
Fraze S | S60, S61 |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Oxidul de zinc este un compus anorganic cu formula ZnO. Este o pudră albă insolubilă în apă, fiind folosit ca aditiv în diverse materiale și produse, printre care se numără cauciucuri, plastic, ceramică, sticlă, ciment, vopsele, adezivi, pigmenți, produse alimentare (ca sursă de zinc), baterii electrice, etc. În natură, se găsește sub forma unui mineral numit zincit, însă oxidul de zinc este produs sintetic.[2]
Oxidul de zinc cristalin este termocromic, schimbându-și culoarea de la alb la galben când este încălzit în aer și revenind la culoarea inițială când este răcit.[3]
Oxidul de zinc este un oxid amfoter. Este aproape insolubil în apă, dar reacționează cu majoritatea acizilor, cum ar fi acidul clorhidric:[4]
Bazele de asemenea degradează solidul pentru a obține zincați solubili:
Poate reacționa violent cu aluminiul și magneziul, cu cauciucul clorurat și cu uleiul de in la temperatură, putând cauza incendii și explozii.[5][6]
Reacționează cu hidrogenul sulfurat pentru a forma sulfura de zinc.
|title=
(ajutor)