În articolul de astăzi vom vorbi despre Paraldehidă, un subiect care a captat atenția multor oameni de-a lungul timpului. Paraldehidă este un concept care a generat dezbateri și discuții în diferite domenii, de la nivel personal până la nivel profesional. De la apariția sa, Paraldehidă a stârnit interesul cercetătorilor, experților și al oamenilor curioși care caută să înțeleagă în continuare sensul său și impactul său asupra societății. De-a lungul istoriei, Paraldehidă și-a demonstrat capacitatea de a influența modul în care oamenii gândesc și acționează, iar în acest articol vom explora câteva dintre motivele din spatele relevanței și prezenței sale continue în viața noastră.
Paraldehidă | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 123-63-7 |
ChEMBL | CHEMBL1410743 |
PubChem CID | 31264 |
Formulă chimică | C₆H₁₂O₃[1] ![]() |
Masă molară | 132,078644 u.a.m.[2] ![]() |
Punct de topire | 12,6 °C[3] ![]() |
Punct de fierbere | 124,35 °C[3] ![]() |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Paraldehida este un compus organic, fiind un trimer realizat de molecule de acetaldehidă.[4] Poate fi considerat a fi un derivat structural de 1,3,5-trioxan, în care fiecare atom de hidrogen a fost substituit de o grupă metilică. Este un lichid incolor foarte solubil în etanol. Se oxidează ușor în aer și se brunifică, având un miros de acid acetic.
A fost descrisă prima dată în anul 1835 de către chimistul german Justus Liebig, iar formula sa empirică a fost determinată în anul 1838 de către Hermann Fehling.[5][6]
Paraldehida a fost sintetizată pentru prima oară în anul 1848 de către chimistul german Valentin Hermann Weidenbusch (1821–1893); acesta a obținut compusul în urma tratării acetaldehidei cu acid (sulfuric sau azotic).[7]
Formarea produsului reacției de ciclizare este dependentă de temperatură. Formarea trimerului este favorizată la temperatura camerei, iar la temperaturi mai scăzute, în jurul valorii de -10 °C, este mai probabil să se formeze tetramerul denumit metaldehidă:[8]
Încălzită cu cantități catalitice de acid, se depolimerizează formând acetaldehidă:[9][10]
Se poate utiliza în locul acetaldehidei în sinteza bromalului (tribromoacetaldehidei):[11]
Paraldehida a fost utilizată frecvent pentru inducerea somnului la pacienții cu delirium tremens, dar a fost înlocuită azi de alte medicamente. Pe lângă efectul sedativ și hipnotic, mai are și un efect anticonvulsivant.[12]
|titlelink=
(ajutor)