În zilele noastre, Biserica fortificată din Netuș a devenit un subiect recurent în conversațiile noastre zilnice. Fie la locul de muncă, în politică, în cultura populară sau în relațiile noastre personale, Biserica fortificată din Netuș este prezent într-o formă sau alta. Cu toate acestea, în ciuda ubicuității sale, există încă multe întrebări și întrebări legate de Biserica fortificată din Netuș. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele aspecte ale Biserica fortificată din Netuș, de la originea și evoluția sa până la impactul său asupra societății actuale. Printr-o privire critică și reflexivă, vom căuta să înțelegem în continuare ce este cu adevărat Biserica fortificată din Netuș și cum ne influențează viața.
cod LMISB-II-m-A-12477.01 - Biserica evanghelică fortificată, sec. XV - XVI, (1504 - boltă, 1505-1506 - turn), 1860 (cor vest);
cod LMISB-II-m-A-12477.02 - Incintă fortificată (fragment), cu turnul de poartă, secolul al XVI-lea.
Localitatea
Netuș, mai demult Netușei (în dialectul săsescNetschessen, Njetesen, Net'ezn, în germanăNeidhausen, Neithausen, Neuthausen, Agnetenhausen, Neidhaus, în maghiarăNetus) este un sat în comuna Iacobeni din județul Sibiu, Transilvania, România. Satul a fost atestat documentar prima dată în 1309[1]. Sat liber ce aparținea de Scaunul Sighișoara.
Biserica
În secolul al XIV-lea a fost construită o biserică sală cu hramul Sfântului Nicolae, cu un cor cu absidă 5/8 și turn de vest. Într-o a doua etapă de construcție, la sfârșitul secolului al XV-lea, sala este prevăzută cu o boltă stelară pe nervuri din cărămidă.
Deasupra corului se construiește un donjon puternic. Scări în grosimea zidului conduc spre nivelurile superioare. Al 5-lea nivel este prevăzut cu un drum de strajă, căptușit cu scânduri, având deasupra un acoperiș piramidal. În cor se găsesc elemente valoroase de plastică arhitecturală gotică: console, nervuri, chei de boltă, un tabernacol nișă și ancadramente de uși.
În 1860turnul de vest este demolat și înlocuit cu un cor spre vest, lucrarea fiind realizată de meșterul Rudolf Neuendorf din Sighișoara. Altarul și amvonul, opere ale meșterului Johann Folberth, datează din 1770 și sunt unite, asfel încât formează practic o piesă unitară[2]. Orga bisericii a fost construită în anul 1850[3].
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
