Biserica reformată din Rigmani

În acest articol, vom explora subiectul Biserica reformată din Rigmani în profunzime, analizând originile sale, impactul său asupra societății de astăzi și posibilele implicații pentru viitor. Biserica reformată din Rigmani este un subiect care a captat atenția experților și a publicului larg, generând dezbateri și reflecție în diferite domenii. De-a lungul anilor, Biserica reformată din Rigmani a evoluat și s-a adaptat circumstanțelor în schimbare, influențând generații întregi și lăsând amprenta istoriei. Printr-o abordare multidisciplinară, vom aborda diverse perspective asupra Biserica reformată din Rigmani, de la relevanța sa în trecut până la relevanța sa în lumea contemporană, oferind astfel o viziune cuprinzătoare care ne permite să înțelegem mai bine importanța și rolul său în societatea actuală.

Poziționare
Ansamblul bisericii reformate

Localitate	sat Rigmani; comuna Neaua
Țara	România
Adresa	148
Edificare
Data finalizării	sec. XVII-XIX
Clasificare
Cod LMI	MS-II-a-A-15778
Modifică date / text

Biserica reformată din Rigmani este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Rigmani, comuna Neaua.^[1]

Ansamblul este format din două monumente:

Biserica reformată (cod LMI MS-II-m-A-15778.01)
Turn-clopotniță din lemn (cod LMI MS-II-m-A-15778.02)

Localitatea

Rigmani (în maghiară: Rigmány) este un sat în comuna Neaua din județul Mureș, Transilvania, România. Prima mențiune documentară este din anul 1522^[2].

Biserica

Locația bisericii din centrul satului a fost dată de Bondor Mihály, în schimbul unei pajiști, în 1667. Aici a fost ridicată predecesoarea bisericii de astăzi, fosta capelă de lemn. Biserica a fost reconstruită între 1803 și 1809. Tavanul, parțial casetat, prezintă motive florale. Lucrările de tâmplărie au fost realizate de Kövendi Mezei Sámuel. Masa Domnului a fost donată în 1930 de Magyari Sándor și soția sa, Mihály Mária. Coroana amvonului a fost creată de Kádár Márton în anul 1828 și poartă inscripția: „Tartsd meg azt, ami nálad vagyon, hogy senki el ne vegye a te koronádot. Jel 3,11. Készítette Kádár Márton 1828”.

Clopotnița de lemn de lângă biserică a fost construită în anul 1826 de Siménfalvi Györke János. Clopotul mare a fost turnat în anul 1836 și are următoarea inscripție: „NEMES MAROS SZÉKI RIGMÁNYI EV. REF. ECCL. ÖNTETTE ISTEN DÜTSÖSÉGÉRE LOOTZ FRIEDR. ÁLTAL 1836”. Clopotul mic a fost realizat în anul 1928.

Reședința pastorului a fost construită în 1985 și adăpostește, pe lângă locuință, sala de rugăciune și un mic muzeu de istorie locală. Pastorii reformați care au slujit de-a lungul timpului în această localitate au fost: Szathmári Mihály (1693), Kóbori Pál (1694), Makfalvi Péter (1695-1697), Madarasi Kis György (1700-1701), Halászi Márton (1703), Halmágyi József (1710), Kibédi Mátyás (1712), Szentsimoni Mihály (1716-1735), Rétyi János (1737-1741), Besenyei Gábor (1744-1758), Ajtai Mihály (1759-1766), Aszalós Márton (1767-1808), Tsernátoni Sámuel (1808-1810), Losonczi Péter (1810-1811), Losontzi Mózes (1811-1819), Nemes Elek (1819-1839), György Zsigmond (1839-1850), Z. Kis János (1848-1850; 1850-1898), Simon Imre adm., (1899-1901; 1904-1905; 1908-1909; 1911; 1918-1925) Simon Gábor (1901-1904), Juhász Elek (1905-1907), Molnár Ödön (1909-1911), Z. Kiss Sándor (1911-1918), Farkas József (1925-1962), Donáth László (1762-1978), Krizbai Nemes György adm. (1978-1979), Domján László (1979-1989), Szabó Zoltán (1990-2007), Buksa Ferenc (2007–)^[3].