Biserica reformată din Ghinești

În acest articol vom explora impactul Biserica reformată din Ghinești asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la influența sa asupra culturii populare până la relevanța sa în istorie, Biserica reformată din Ghinești și-a pus amprenta în diverse domenii. Vom analiza modul în care Biserica reformată din Ghinești a modelat modul în care ne raportăm la lumea din jurul nostru, precum și rolul său în evoluția societății. Printr-o analiză detaliată, vom căuta să înțelegem mai bine importanța lui Biserica reformată din Ghinești și modul în care a marcat un înainte și un după în percepția noastră asupra realității. Acest articol își propune să ofere o viziune largă și diversă asupra Biserica reformată din Ghinești, abordând diferite perspective și posibile implicații pentru viitor.

Biserica reformată din Ghinești, comuna Neaua, județul Mureș, datează din prima parte a secolului al XIX-lea (1834). Este un monument reprezentativ pentru bisericile reformate din fostul Scaun Secuiesc al Mureșului.

Localitatea

Ghinești (în maghiară: Geges) este un sat în comuna Neaua din județul Mureș, Transilvania, România. Prima mențiune documentară este din anul 1567^[1].

Biserica

Prima biserică a așezării (o capelă din lemn fără turn) a fost construită la mijlocul secolului al XVII-lea, iar a doua (de piatră) a fost construită în 1693. Aceasta din urmă a fost demolată în 1834, datorită stării avansate de degradare, fiind înlocuită de biserica actuală, construită între 1834 și 1839, când pastor era Tegzi Mihály.

Clopotul cel mic din turn a fost turnat în anul 1922, în timp ce clopotul cel mare a fost confecționat în anul 1774 și poartă inscripția: „A gegesi Ref. Eklézsia serkentője. Anno 1774. - 16 Maj”.

Pastorii reformați care au slujit de-a lungul timpului în această localitate au fost: Belkenyi János (1651-?), Kovásznai János (1684-?), Zaláni Miklós (1693-1712), Kibédi Mátyás (1717-1724), Udvarhelyi József (1725-1730), Ajtai Mihály (1731-1735), Szentsimoni Mihály (1737-1759), Kónya János (1759-1769), Albisi Bod Zsigmond (1770-1785), Imreh Zsigmond (1788-1792), Krizbai Deső István (1792-1802), Bosi Szabó György (1802-1809), Szente József (1809-1821), Tegzi Mihály (1821-1835), Szász János (1835-1837), Pető János (1837-1840), Orbán Elek (1840-1889), Kiss Ferencz (1890-1905), Simon Imre (1905-1906), Marosi János (1906-1910), Nagy István (1910-1912), Muzsnai Ödön (1912-1915), Ajtai Géza (1915-1925), Gub Márk (1926-1943), Lőrinczy József (1943-1947), Török Ernő (1947-1950), Szabó Frigyes (1950-1962), Tamás Béla (1962), Fülöp Gábor Dénes (1964-1971), Vincellér Gábor (1972-1977), Krizbai Nemes György (1977-1989), Lapohos András (1990-1992), Szabó Zoltán (1993-1994), Bedő Dávid (1995), Gáspár István (1995-2002), Kis Csaba (2002-2006), Korodi Csaba (2006-2007), Tőkés Attila (2007–2021), Kovács Szabolcs (2021-)^[2].

Note

^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 1 septembrie 2019. Accesat în 5 februarie 2020.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 1 septembrie 2019. Accesat în 5 februarie 2020.