Astăzi, Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia este un subiect care trezește un mare interes în societate. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia a devenit un element fundamental în viața oamenilor. Impactul său variază de la economie, politică, cultură, până la viața de zi cu zi a fiecărui individ. În acest articol vom explora diferitele fațete ale lui Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia și cum s-a schimbat de-a lungul timpului. De la origini și până la relevanța sa în lumea de astăzi, Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia este un subiect care va continua să genereze dezbateri și controverse în viitorul apropiat.
Catedrala „Sfântul Mihail” din Alba Iulia | |
![]() | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 46°04′03″N 23°34′12″E / 46.06762°N 23.56995°E |
Localitate | Alba Iulia |
Județ | Alba |
Țara | ![]() |
Edificare | |
Stil artistic | romanic și gotic |
Data începerii construcției | 1004 |
Data finalizării | 1009, 1291 |
Înălțime | 62 m |
Biserică episcopală | Arhidieceza de Alba Iulia |
Clasificare | |
Cod LMI | AB-II-m-A-00129 |
Modifică date / text ![]() |
Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail este situată în interiorul cetății Alba Iulia și este cel mai valoros monument de arhitectură romanică și gotică din Transilvania. Lăcașul deține două recorduri: este cea mai veche și totodată cea mai lungă (93 m în ax) catedrală din România. Edificiul este monument istoric, cod LMI AB-II-m-A-00129.
Construcția catedralei a început în secolul al XI-lea, probabil prin anul 1004, odată cu întemeierea Episcopiei Transilvaniei de către regele Ștefan I al Ungariei. În imediata ei vecinătate, a fost descoperită fundația unei biserici în stil bizantin de la mijlocul secolului al X-lea.[1]
La mijlocul secolului al XII-lea au fost ridicate navele transversale ale catedralei. Lăcașul a fost distrus parțial de marea invazie tătară în anul 1242. În prezent această catedrală a fost construită între anii 1246-1291 în stil romanic cu elemente de influență gotică. Edificiul a servit drept catedrală a Episcopiei Transilvaniei, iar de la concordatul interbelic dintre România și Sfântul Scaun servește drept catedrală a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia. În 1277 catedrala a fost arsă de răsculații sași.
În nava laterală de sud se află sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, guvernator al Ungariei, cel al fiului său, Ladislau de Hunedoara, iar în nava nordică se află sarcofagul reginei Izabella și cel al lui Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei și rege (titular) al Ungariei. Tot acolo se află mormântul principesei Henriette Marie von der Pfalz (fiica reginei Elisabeta Stuart) și cel al principelui Sigismund al II-lea Rákóczi(de), soțul Henriettei.
În absida navei laterale nordice se află capela Lazo, unde pot fi observate câteva fresce din epoca Renașterii.