Biserica medievală din Vulcan

Astăzi, Biserica medievală din Vulcan este un subiect care a căpătat o mare relevanță în diferite zone ale societății. Din politică, economie, cultură, știință și tehnologie, Biserica medievală din Vulcan a generat un impact semnificativ asupra modului în care oamenii interacționează și se relaționează cu mediul lor. Odată cu progresul globalizării și dezvoltarea tehnologiilor informaționale, Biserica medievală din Vulcan a devenit o problemă centrală care pune provocări și oportunități pentru toți actorii implicați. În acest articol, vom explora diferitele dimensiuni și aspecte legate de Biserica medievală din Vulcan, analizând importanța și repercusiunile acestuia în societatea actuală.

Poziționare
Biserica evanghelică

Localitate	sat Vulcan; comuna Apold
Țara	România
Adresa	16
Edificare
Data finalizării	sec. XVI,1680
Clasificare
Cod LMI	MS-II-m-A-16069
Cod RAN	115227.03
Modifică date / text

Biserica evanghelică din Vulcan este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Vulcan, comuna Apold.^[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 115227.03.^[2]

Localitatea

Vulcan, mai demult Vâlcandorf, Vâlcândorf, Vălcăndorf, Vâlcindorf, Volcan (în dialectul săsesc Wulkenderf, Vulkendref, Vulkndref, în germană Wolkendorf, în maghiară Volkány) este un sat în comuna Apold din județul Mureș, Transilvania, România.

Biserica

Biserica a fost edificată la începutul secolului al XIV-lea (cca 1300), ca bazilică romanică (se păstrează tabernaculul pe peretele de nord) și fortificată la începutul secolului al XVI-lea (1500-1520). Biserica din Vulcan a avut o orgă construită în anul 1908 de Carl Einschenk. În primăvara anului 2002, când tavanul casetat al bisericii a fost demontat de către reprezentanți ai Consistoriului și mutat la Sibiu, orga era încă acolo. În iulie 2003, orga nu mai era acolo. Pare să fi fost dezmembrată foarte atent, nu au existat semne de devastare^[3].

Dezafectată cultului, biserica evanghelică din Vulcan se află într-o stare avansată de degradare: fundațiile sunt instabile datorită pantei și a terenului lutos, alunecos. Zidurile sunt fisurate și crăpate în partea sudică, unde panta are un unghi mai mare. Stratul de tencuială vechi, estimativ din secolul al XVIII-lea, prezintă numeroase fisuri și crăpături.

Note

^ „Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice”. Arhivat din original la 19 februarie 2016. Accesat în 1 noiembrie 2017.
^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
^ Orgeldatei der Evangelischen Kirche A.B. in Rumänien : Wolkendorf bei Schäßburg / Vulcan, jud. Mureş / Volkány, Mureş - Carl EINSCHENK, orgeldatei.evang.ro

Bibliografie

Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
- După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
- După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.