În lumea modernă, Biserica reformată din Acâș a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru oamenii de toate vârstele și condițiile. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Biserica reformată din Acâș a luat un rol de lider în diferite aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Fie în sfera muncii, educațională, culturală sau socială, Biserica reformată din Acâș a stârnit dezbateri, reflecții și opinii contradictorii. De-a lungul istoriei, Biserica reformată din Acâș a marcat repere importante și a influențat semnificativ modul în care trăim și ne relaționăm. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Biserica reformată din Acâș, analizând impactul, evoluția și proiecția acestuia în viitor.
La începuturile ei biserica a aparținut mănăstirii benedictine din zonă. Monumentul face parte din categoria bazilicilor cu trei nave inspirate din șantierele benedictine ale Abației din Pannonhalma, asemeni celor din Lébény, Herina etc.[1]
Între 1640-1660 biserica a suferit mai multe incendii ce a afectat structura acoperișului. În anii 1896-1902 lăcașul a fost restaurat după planurile arhitectuluiFrigyes Schulek, ocazie cu care a fost schimbat acoperișul respectându-se caracteristicile sale romanice.
A fost construită în stil romanic timpuriu. Materialul folosit a fost cărămida smălțuită, iar zidurile – conform unui procedeu utilizat în acea vreme, au fost lăsate netencuite.[2]
Are un aspect auster, sărac în profile. Structura este de tip bazilical și a fost modelată după stilul bisericii abațiale de la Cluny din Franța. Are trei nave despărțite prin stîlpi dreptunghiulari, iar pe latura de est are o singură absidă precedată de un cor scurt, dreptunghiular și, pe latura de vest este prevăzută cu două turnuri, între care se află o tribună. În exterior, sub cornișa de la absidă și sub cea a navei centrale de la turnuri, are ca elemente de decor frize de arcuri semicirculare. Acoperișul este din cărămidă.
Referințe
^Vasile Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București 1976, pag. 262.
^Județul Satu Mare. Ospitalitatea este tradiția noastră, broșură de prezentare.
România
