În acest articol vom analiza impactul Balta Tătaru asupra societății contemporane. Având în vedere relevanța acestui subiect astăzi, este imperativ să înțelegem implicațiile pe care Balta Tătaru le are în diverse domenii, cum ar fi economie, politică, cultură și tehnologie. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom examina modul în care Balta Tătaru a transformat modul în care interacționăm cu lumea din jurul nostru, precum și consecințele pe termen lung. Prin analize detaliate, căutăm să facem lumină asupra dinamicii pe care Balta Tătaru a generat-o și posibile soluții la provocările pe care le ridică.
Balta Tătaru
| ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() ![]() ![]() | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Slobozia | |
Coordonate | 44°49′00″N 27°25′18″E / 44.81667°N 27.42167°E[1] | |
Suprafață | 9.981 ha | |
Bioregiune | Stepică | |
Înființare | 2007 | |
Cod Natura 2000 | ROSPA0006 | |
Modifică date / text ![]() |
Balta Tătaru este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în sud-estul României, pe teritoriile administrative ale județelor Brăila și Ialomița[2].
Aria naturală se află în extremitatea sud-vestică a județului Brăila și cea nord-estică al județului Ialomița și este străbătută de drumul județean DJ211, care leagă municipiul Slobozia de satul Zăvoaia[3].
Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 9.981 hectare[5].
Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică) reprezintă o zonă naturală cu râuri, lacuri (Tătaru, Plașcu și Chioibășeșeti) mlaștini, turbării, terenuri arabile și păduri de foioase; ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii (colonii) de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege)[6].
Printre speciile de păsări prezente în sit se află: lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), ciocârlia-de-câmp (Alauda arvensis), rața lingurar (Anas clypeata), rață fluierătoare (Anas penelope), rață mare (Anas platyrhynchos), rață pestriță (Anas strepera), gârliță mare (Anser albifrons), gâsca de vară (Anser anser), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), fâsă de luncă (Anthus pratensis) fâsă de munte (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), stârc cenușiu (Ardea cinerea), stârc roșu (Ardea purpurea), ciuf-de-pădure (Asio otus), rață-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), buhai de baltă (Botaurus stellaris), șorecar mare (Buteo rufinus), fugaci roșcat (Calidris ferruginea), fugaci pitic (Calidris temminckii), cânepar (Carduelis cannabina), barză albă (Ciconia ciconia), erete de stuf (Circus aeruginosus), codobatura galbenă (Motacilla flava) sau nagâț (Vanellus vanellus)[7].
Reportaj