Lacul Siutghiol (sit SPA)

În lumea de astăzi, Lacul Siutghiol (sit SPA) a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru oamenii de toate vârstele. În prezent, Lacul Siutghiol (sit SPA) este o sursă constantă de dezbatere și reflecție, deoarece impactul său acoperă diverse aspecte ale vieții de zi cu zi. De la influența sa asupra culturii populare până la impactul său asupra economiei globale, Lacul Siutghiol (sit SPA) continuă să fie un subiect relevant în societatea contemporană. De-a lungul istoriei, Lacul Siutghiol (sit SPA) a generat opinii contradictorii și a făcut obiectul a numeroase studii și investigații care au încercat să înțeleagă sensul și manipularea acestuia. De aceea, în acest articol, vom explora în detaliu și cu atenție fenomenul Lacul Siutghiol (sit SPA), analizând importanța și implicațiile sale în diferite domenii ale vieții moderne.

Lacul Siutghiol (sit SPA)

Imagine din sit
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
PozițiaConstanța
România
Coordonate44°15′08″N 28°36′03″E ({{PAGENAME}}) / 44.2521161°N 28.6008169°E
Suprafață1.858,8 ha  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000ROSPA0057  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lacul Siutghiol este o arie protejată (arie de protecție specială avifaunistică — SPA[1]) din România întinsă pe o suprafață de 1.858,8 ha, integral pe uscat.

Localizare

Situl se întinde pe teritoriul administrativ al municipiului Constanța și pe cele ale orașelor Năvodari și Ovidiu din județul Constanța.[2] Centrul sitului Lacul Siutghiol este situat la coordonatele 44°15′08″N 28°36′03″E / 44.252119°N 28.600833°E ({{PAGENAME}}).

Înființare

Situl Lacul Siutghiol a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică (ROSPA0057) în octombrie 2007[1] pentru a proteja mai multe specii avifaunistice.[3][4]

Biodiversitate

Situată în ecoregiunea stepică (1%) a Dobrogei și cea pontică (99%) a litoralului Mării Negre, aria protejată nu include niciun habitat protejat.[4]

La baza desemnării sitului se află 62 specii de păsări protejate la nivel european[3] sau aflate pe lista roșie a IUCN, astfel: fluierar de munte (Actitis hypoleucos), pescăruș albastru (Alcedo atthis)[5], rață sulițar (Anas acuta), rață lingurar (Anas clypeata), rață mică (Anas crecca), rață mare (Anas platyrhynchos), rață cârâitoare (Anas querquedula), rață fluierătoare (Anas penelope), rață pestriță (Anas strepera), gârliță mare (Anser albifrons), gâscă de vară (Anser anser), fâsă de câmp (Anthus campestris), stârc cenușiu (Ardea cinerea), stârc roșu (Ardea purpurea), rață cu cap castaniu (Aythya ferina), rață roșie (Aythya nyroca), rață moțată (Aythya fuligula), buhai de baltă (Botaurus stellaris), gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis), rață sunătoare (Bucephala clangula), prundaș nisipar (Calidris alba), fugaci roșcat (Calidris ferruginea), fugaci mic (Calidris minuta), prundaș gulerat mic (Charadrius dubius), chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), chirighiță-cu-aripi-albe (Chlidonias leucopterus), chirighiță neagră (Chlidonias niger), barză albă (Ciconia ciconia), erete de stuf (Circus aeruginosus), lebădă de vară (Cygnus olor), egretă mică (Egretta garzetta), muscar (Ficedula parva), lișiță (Fulica atra), cufundar polar (Gavia arctica), cufundar mic (Gavia stellata), codalb (Haliaeetus albicilla), stârc pitic (Ixobrychus minutus), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), sfrâncioc mare (Lanius excubitor), pescăruș argintiu (Larus cachinnans), pescăruș râzător (Larus ridibundus), pescăruș sur (Larus canus), pescăruș negricios (Larus fuscus), pescăruș cu cioc subțire (Larus genei), pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus), pescăruș mic (Larus minutus), ferestraș mic (Mergus albellus), ferestraș moțat (Mergus serrator), rață cu ciuf (Netta rufina), rață cu cap alb (Oxyura leucocephala), pelican comun (Pelecanus onocrotalus), cormoran mare (Phalacrocorax carbo), cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus), corcodel mare (Podiceps cristatus), corcodel cu gât negru (Podiceps nigricollis), chiră de baltă (Sterna hirundo), chiră mică (Sterna albifrons), chiră de mare (Sterna sandvicensis), corcodel mic (Tachybaptus ruficollis), călifar alb (Tadorna tadorna) și fluierarul cu picioare roșii (Tringa totanus).[6]

Note

  1. ^ a b Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice Natura 2000 în România
  2. ^ e-consultare.gov.ro Localizarea sitului Natura 2000 - Lacul Siutghiol; accesat la 24 martie 2025
  3. ^ a b „Natura 2000 Standard Data Form for Lacul Siutghiol”. Accesat în . 
  4. ^ a b „Lacul Siutghiol”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 
  5. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Alcedo atthis; accesat la 24 martie 2025
  6. ^ Directiva Consiliului Europei nr.147 din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor, accesat la 24 martie 2025

Vezi și