Astăzi, Balta Vederoasa este un subiect care trezește interesul unui număr mare de oameni. De-a lungul anilor, a fost subiect de dezbatere, studiu și cercetare, stârnind o varietate de opinii și teorii. Indiferent dacă Balta Vederoasa este o persoană, un subiect, o dată sau orice alt element, relevanța sa în societatea actuală este de netăgăduit. Prin urmare, este esențial să aprofundăm diferitele sale aspecte pentru a înțelege importanța și repercusiunile sale în diverse domenii. În acest articol, vom explora în detaliu Balta Vederoasa și vom analiza impactul său asupra lumii noastre de astăzi.
Balta Vederoasa
| ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() ![]() | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Medgidia | |
Coordonate | 44°12′30″N 27°54′29″E / 44.20833°N 27.90806°E[1] | |
Suprafață | 2.144 ha | |
Bioregiune | Stepică | |
Înființare | 2007 | |
Cod Natura 2000 | ROSPA0007 | |
Modifică date / text ![]() |
Balta Vederoasa este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în nord-vestul Dobrogei, pe teritoriul județului Constanța[2].
Aria naturală s află în Podișul Medgidiei, în extremitatea vestică a județului Constanța, pe teritoriul administrativ al comunelor Adamclisi, Aliman și Rasova și este străbătută de drumul județean DJ123 (Rasova-Aliman)[3].
Zona a fost declarată Arie de protecție specială avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 2.144 hectare.
Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică a Dobrogei) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare[5]. Situl include rezervația naturală (de tip paleontologic) - Locul fosilifer Aliman.
La baza desemnării sitului se află mai multe specii de păsări; dintre care unele protejate la nivel european (enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor [6]) sau aflate pe lista roșie a IUCN.
Specii de păsări semnalate în arealul sitului: pescăruș albastru (Alcedo atthis)[7], stârc roșu (Ardea purpurea), stârc cenușiu (Ardea cinerea), ciuf de pădure (Asio otus), lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), lăcar-de-mlaștină (Acrocephalus palustris), lăcar-de-lac (Acrocephalus scirpaceus), lăcar-de-rogoz (Acrocephalus schoenobaenus), fluierar de munte (Actitis hypoleucos), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), stârc galben (Ardeola ralloides), stârc-de-noapte (Nycticorax nycticorax)[8], rață roșie (Aythya nyroca), rață sulițar (Anas acuta), rață lingurar (Anas clypeata), rață pitică (Anas crecca), rață fluierătoare (Anas penelope), rață mare (Anas platyrhynchos), rață cârâitoare (Anas querquedula), rață pestriță (Anas strepera), rață-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), rața moțată (Aythya fuligula), gârliță mare (Anser albifrons), găscă cenușie ( Anser anser), prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus), chirighiță neagră (Chlidonias niger), chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), șerpar (Circaetus gallicus), erete de stuf (Circus aeruginosus), prundaș gulerat mare (Charadrius hiaticula), chirighiță-cu-aripi-albe (Chlidonias leucopterus), cuc (Cuculus canorus), lebădă de vară (Cygnus olor), fugaci de țărm (Calidris alpina), fugaci roșcat (Calidris ferruginea), fugaci mic (Calidris minuta), cânepar (Carduelis cannabina), sticlete (Carduelis carduelis), florinte (Carduelis chloris), prundaș gulerat mic (Charadrius dubius), lăstun de casă (Delichon urbica), măcăleandru (Erithacus rubecula), egretă mare (Egretta alba), egretă mică (Egretta garzetta), cinteză (Fringilla coelebs), becațină comună (Gallinago gallinago), ciovlica roșcată (Glareola pratincola), codalb (Haliaeetus albicilla), piciorong (Himantopus himantopus), stârc pitic (Ixobrychus minutus), pescăruș-cu-cap-negru (Larus melanocephalus), pescăruș mic (Larus minutus), pescăruș argintiu (Larus cachinnans), pescăruș râzător (Larus ridibundus), pescăruș sur (Larus canus), pescăruș negricios (Larus fuscus), sitar de mâl (Limosa limosa), grelușel-de-zăvoi (Locustella luscinioides), privighetoare (Luscinia megarhynchos), presură sură (Miliaria calandra), codobatură albă (Motacilla alba), muscar sur (Muscicapa striata), codobatură galbenă (Motacilla alba), culic mare (Numenius arquata), nagâț (Vanellus vanellus), grangur (Oriolus oriolus), vultur pescar (Pandion haliaetus), cormoran mare (Phalacrocorax carbo), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), corcodel mare (Podiceps cristatus), corcodel-cu-gât-roșu (Podiceps grisegena), corcodel-cu-gât-negru (Podiceps nigricollis), pelican creț (Pelecanus crispus), cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus), lopătar (Platalea leucorodia), țigănuș (Plegadis falcinellus), cristeț cenușiu (Porzana parva), ciocântors (Recurvirostra avosetta), pițigoi-pungar (Remiz pendulinus), lăstun de mal (Riparia riparia), chiră de baltă (Sterna hirundo), chiră mică (Sterna albifrons), pitulice (Sylvia nisoria), mărăcinar (Saxicola rubetra), mărăcinar negru (Saxicola torquata), graur (Sturnus vulgaris), fluierar de mlaștină (Tringa glareola), notatița cu ciocul subțire (Phalaropus lobatus), călifar roșu (Tadorna ferruginea), călifar alb (Tadorna tadorna), corcodel mic (Tachybaptus ruficollis), fluierar negru (Tringa erythropus), fluierar cu picioare verzi (Tringa nebularia), fluierarul de zăvoi (Tringa ochropus), fluierar de lac (Tringa stagnatilis), fluierarul cu picioare roșii (Tringa totanus), mierlă (Turdus merula) sau sturz-cântător (Turdus philomelos)[9][10]
În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: