În acest articol, vom explora Someșul între Rona și Țicău și tot ceea ce are de oferit. De la origini și până la impactul său asupra societății actuale, ne vom scufunda într-o analiză cuprinzătoare a Someșul între Rona și Țicău și a relevanței sale în diferite aspecte ale vieții. Vom descoperi cum a evoluat Someșul între Rona și Țicău de-a lungul timpului și cum a lăsat o amprentă în istorie. În plus, vom examina modul în care Someșul între Rona și Țicău a schimbat modul în care oamenii interacționează și se relaționează unii cu alții. Acest articol încearcă să ofere o viziune cuprinzătoare despre Someșul între Rona și Țicău și influența sa în lumea de astăzi. Pregătește-te să te cufunzi în lumea fascinantă a lui Someșul între Rona și Țicău!
Someșul între Rona și Țicău
| ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() ![]() | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Jibou | |
Coordonate | 47°23′2″N 23°18′6″E / 47.38389°N 23.30167°E | |
Suprafață | 503,40 ha | |
Bioregiune | Continentală | |
Înființare | 2016 | |
Cod Natura 2000 | ROSCI0435 | |
Modifică date / text ![]() |
Someșul între Rona și Țicău este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul României, pe teritoriul județului Sălaj.[1][2]
Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Sălaj (în bazinul hidrografic al Someșului), la limita cu județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al orașului Jibou și pe cele ale comunelor Benesat, Năpradea și Someș-Odorhei.
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.46 din 2016 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[3] și se întinde pe o suprafață de 503,40 hectare.[4]
Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală) cu ape curgătoare, bălți, păduri și zăvoaie; ce adăpostește faună diversă și conservă două habitate naturale de tip: Păduri mixte de luncă de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris) (cod 91E0) și Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba (cod 92A0). La baza desemnării acestuia se află mai multe specii (mamifere și pești) enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 22 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[5] sau aflate pe Lista roșie a IUCN; printre care: vidra de râu (Lutra lutra), mreana carpatică (Barbus carpathicus)[6], mreana vânătă (Barbus petenyi), avatul (Aspius aspius), zvârluga (Cobitis taenia), boarța (Rhodeus amarus), porcușorul de nisip (Romanogobio kesslerii), porcușorul de șes (Romanogobio vladykovi), câra (Sabanejewia balcanica) și dunărița (Sabanejewia aurata).[7]
În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: